RSS

Arhive pe etichete: caine

dimineata

O dimineață dintr-asta cu ochi nisiposi, cu creieri amorțiți și o lehamite aproape dureroasă… După o noapte dormită mai mult nu, că oboseala rezultată dintr-o muncă îndobitocitoare are harul ăsta de a alunga somnul exact atunci când ai mai multă nevoie de el (parcă tot mai mult am convingerea că noii suspuși de la finanțe și-au propus să ne extermine). Cu cer plumburiu, cu vânt tăios și foaarte răutacios. Cu frig. Cu o centrală care are crize de personalitate.

Haita mea e in trepidații. Până să-l imbrac pe Bisi, Ciupi face o scenă cu pandalii, nevricale și țopăit in fața ușii. Ca să pot să-mi văd de treabă linistită mă duc să-i dau drumul. Tâșnește ca o săgeată, urmată instant de miorithycul Bobuți. Bismarck lanseaza urletul de jale ancestral, că pe el de ce nu-l las să latre natiunea la gard, eu continui procesul tehnologic de înfoliere cu promisiuni crâncene de scos afară definitiv, la cușcă și lanț și alte chestii dintr-astea îngrozitoare, care-l lasă complet neimprosionat, că mă stie slabă de înger.Pana la urma reusesc sa-i fac si lui vant in curte.

N-apuc sa ma ocup prea mult de mine ca se-aude racnetul Balaurei Mature: iar o fugit scroafa-n mahala (citeste Ciupi)! Bobuți scanceste la gard, Bismarckul latra plin de invidie, ciobanii schvitzerieni vecini freamata de viu interes. Eu ies injurand pe drum, intr-o incercare utopica de recuperare (deh, noapte nedormita, minte aburita), intre timp Miorythicus nimereste si el gaura din gard, asa ca o intinde scheunand dupa ma-sa „asteapta-ma si pe mine, asteapta-ma si pe mine”, Bisi urla, schvitzerienii ovationeaza, pe drum trec masini ai caror ocupanti urmaresc admirativ scena in derulare. Realizez ca e o prostie sa alerg dupa ei, asa ca ma intorc floribunda sa-mi vad de preparativele mele matinale.

Primul se intoarce tanarul print. Inmuiat in noroi din cap pana-n picioare. Il inhat si-l bag in vana, la surluit. Dupa ce pun dusul pe el imi dau seama de ce umbla mai cracanat decat de obicei: pe picioare si pe burta are in flocaraia lui cea blonda o frumoasa colectie de cateva sute de scaieti. Si dai si lupta cu el si cu scaietii, cu dusul, cu piaptanul, cu prosopul…Intr-o vreme apare si ma-sa. Vesela, noroioasa si cracanata si ea de alta suta de scaieti. Asa ca reiau lupta. Ultimul e Bisi, fara scaieti, ca el n-a apucat sa se infrupte din suplimentul de libertate. 

Pe cand ies din baie cu salele frante dupa atatea igienizari neprogramate constat ca nu se stie cine anume i-a mai dat odata liber la curte junelui Bobita. Simt ca pun de-o explozie nervoasa! Si-n timp ce trag aer in piept sa-ncep vocalizele… il vad. Si parca totul incepe sa se deruleze cu incetinitorul. Vajnicul blond cu tinuta martiala…fixand din priviri cu o enorma demnitate trunchiul ciresului salbatic…ridica piciorul drept din spate…trimite trei picuri intr-o directie incerta… Pare mirat de asa o realizare. Nu si multumit. Asa ca se intoarce cu cealalta parte, ridica piciorul stang si mai arunca cativa stropi. Dupa care se indreapta catre casa din care tocmai a iesit puiandru si se intoarce barbat.

Plina de solicitudine ii deschid usa.

 
16 comentarii

Scris de pe 24 Martie 2013 în blanosii

 

Etichete: , , , , ,