gradina de toamna cu carciumarese si infractori

Vichendu’ a inceput divin: cer plumburiu, ploaie țârcotită fin, dealuri imbrobodite in valuri de ceață. Ce zi superba de toamnă! – mi-am spus fericita, căutându-mi  nimic de lucru  prin casă.

N-a fost să fie prea mult bine… pe la amiaza norii s-au imprăstiat care-ncotro, lasând in urma lor un cer mai degraba spălăcit si nehotărat, nici senin, nici acoperit. Dacă tot nu mai ploua am iesit pâna afară să-mi mai bucur ochii cu ultimele incăpățânări florale.

Cum spuneam mai zilele trecute: de la o vreme sunt căzută răău in admirația cârciumareselor.

Nu mă mai satur să mă minunez de extrema ingeniozitate a formelor

(Bobiță tu nu acuma, imediat vine și randul tău!)

…ăă …cum ziceam, ingeniozitatea și varietatea formelor

și completa neinhibiție in materie de culoare

Si-n starea asta de zen (fara benzen), in care imi mângaiam cu privirea și cu sufletul meu liric florile pe cale de ducă, ce-mi este dat să vad și să nu cred ochilor? Cine se-arată in loc de maximă interdicție, de supertabu, de mega anatemă?

 – Miorythicus! Ce cauti in strat, nemernicule?

 – Aăăă…fac un studiu de botanică aplicată

… combinat cu unul de cinetică a salturilor dintr-un plan inferior intr-altul superior

Si na-na-na, na-na-na, te-am fentat! Si-acuma ma duc la mama, prinde-ma daca poti!

Normal ca dupa chestia asta l-am certat ingrozitor,! Iar el a fost atat de afectat incât a adormit oftând cu sughițuri, imediat dupa ce a luat o gustare frugală.

 

Cârciumăresele

Trebuie să recunosc: la început nu-mi plăceau. Mi se  păreau PREA.

Prea colorate,prea decorate, prea bombate. Bombastice!

Întâmplarea de a se fi numărat printre primele reuşite ale grădinii mele (de grădinar începator, dar îndârjit!)

le-a propulsat rapid si temeinic pe-o pozitie fruntaşă in topul preferinţelor personale.

Şi-n vara asta -ba din cale-afară de ploioasă, ba uscată iască si dogorind năucitor- cârciumaresele mele, fără urmă de ifose, parca ţinând o mâna in şold si râzând şăgalnic,  au fost cele mai redutabile frumuseti ale stratului de flori din spatele casei.
Păi cum sa nu-ţi placă exuberanţa şi totala lor lipsă de inhibiţii?

Şi cum să nu te emotioneze croiul, cu  sofisticata sa abundenta de jupoane?

Sunt convinsă, învinsă in prejudecatile mele estetice şi fan declarat! În fiecare dupămiază îmi fac de lucru pe lânga ele, nemaisăturându-mă  să le tot admir frumusetea rumenă si sănătoasă, de ţărăncuţe tinere si gureşe.

Si zău de m-as mira prea tare să le aud râzând pe înfundatelea despre împărtaşitele poveşti de taină !

 

ziua 3

A trecut ca si cum n-ar fi fost. E fascinant cum poate trece cate-o zi, fara sa bagi de seama, facand aproape nimic. Cand stii pe propria-ti piele cum -in alte zile- clipele devin secole, iar minutele vesnicii .

Pus cap la cap cred ca am trebaluit vreo jumatate de ora … am pus in pamant niscai seminte (acolo, niste craite, carciumarese, suzane cu ochi negri si oarice banuti australieni), tardiv si fara prea mari efuziuni sentimentale. Mai mult am facut dezordine si mizerie.

Si-am mai rasfoit niste reviste, si-am luat in stapanire canapeaua din „livring”, cu tot cu telecomanda din dotare si mi-am mai spalat lejer creierul cu niste episoade pe care le-am mai vazut de nu stiu cate ori si-o comediuta romantica si-un filmulet oarecum psihologic… Facand bilantul vizionarilor acuma a trebuit sa ma concentrez aproape dureros ca sa-mi amintesc ce-am vazut.Atata relaxare a plutit in aer ca pana si cainii au zacut letargic si semicomatosi alaturi de mine, maraind prin somn, aproape toata ziulica.

Concluzie: tulai Doamne, bine poate fi cateodata sa-ti fie lene si sa te poti bucura in tihna de lenea ta!