Vichendu’ a inceput divin: cer plumburiu, ploaie țârcotită fin, dealuri imbrobodite in valuri de ceață. Ce zi superba de toamnă! – mi-am spus fericita, căutându-mi nimic de lucru prin casă.
N-a fost să fie prea mult bine… pe la amiaza norii s-au imprăstiat care-ncotro, lasând in urma lor un cer mai degraba spălăcit si nehotărat, nici senin, nici acoperit. Dacă tot nu mai ploua am iesit pâna afară să-mi mai bucur ochii cu ultimele incăpățânări florale.
Cum spuneam mai zilele trecute: de la o vreme sunt căzută răău in admirația cârciumareselor.
Nu mă mai satur să mă minunez de extrema ingeniozitate a formelor
(Bobiță tu nu acuma, imediat vine și randul tău!)
…ăă …cum ziceam, ingeniozitatea și varietatea formelor
și completa neinhibiție in materie de culoare
Si-n starea asta de zen (fara benzen), in care imi mângaiam cu privirea și cu sufletul meu liric florile pe cale de ducă, ce-mi este dat să vad și să nu cred ochilor? Cine se-arată in loc de maximă interdicție, de supertabu, de mega anatemă?
– Miorythicus! Ce cauti in strat, nemernicule?
– Aăăă…fac un studiu de botanică aplicată
… combinat cu unul de cinetică a salturilor dintr-un plan inferior intr-altul superior
Si na-na-na, na-na-na, te-am fentat! Si-acuma ma duc la mama, prinde-ma daca poti!
Normal ca dupa chestia asta l-am certat ingrozitor,! Iar el a fost atat de afectat incât a adormit oftând cu sughițuri, imediat dupa ce a luat o gustare frugală.