RSS

Arhive pe etichete: cataratoare

astazi despre cataratoare

Dupa ce vreo 3 ani au facut tot felul de nazuri, de fasoane, ba au lesinat la plantare, ba au refuzat sa se catere, ba s-au dat disparute peste iarna, in sfarsit s-au pus pe treaba.

Pe astea din poza urmatoare le chilavesc in fiecare an. Da’ ele-s vinovate: s-arata uscaaate si sfrijite, cu tulpinile crapate si innegrite, vai de mama lor! Drept care vine MesteraBalaurCuFoarfecDeAur si se-apuca sa curete „uscaturile”! Care in final se dovedesc foarte vii, foarte verzi pe dinauntru, ba si cu muguri bine pititi pe la incheieturi.

(E foarte stupida senzatia aia cand stau cu foarfeca-n mana , ma uit tamp la mormanul de tulpini taiate de-a tranta si ma plesneste un remember de-acu un an, si de-acu’ doi ani, ba chiar si de-acu’ trei ani … cand stateam si ma uitam tamp cu foarfeca-n mana …) Promit sa nu mai iau foarfeca la ele!

Vita salbatica rezista! In ciuda tuturor sapaturilor dramatice din zona gardului, a trecerii a tot felul de mesteri cu cizme si calcatura strivitoare, se-ntinde cuminte de-a lungul si de-a latul. Abia astept s-o vad, la toamna, isterica si nerusinata!

Si caprifoiul si-a luat rolul in serios. Dupa o prima incercare esuata (am preferat sa nu intreb cainii cat anume isi asuma din cauzele esecului) mladitele puse in primavara trecuta s-au prins temeinic, au iernat vitejeste, iar acum se-ntind voiniceste catre cer. Doamne, de cand visez la un gard innecat in caprifoi!

A, si sa nu uit:

Cautarea zilei:   pantofi cu toc

 
16 comentarii

Scris de pe 1 mai 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , ,

dare in urmarire generala

Poza fata:

Poza profil

Am cumparat-o anul de trecut de la supermaket. Avea o eticheta foarte spalacita, din care tot ce-am inteles e ca este cataratoare si vine din Olanda.

Am pus-o intr-o jardiniera de beton ce margineste terasa din spatele casei. Peste vara s-a dezvoltat frumos, dar n-a dat nici un semn ca ar dori sa se catere pe ceva, desi avea toate conditiile.Tarziu, in toamna, dupa vreo doua nopti geroase, m-a bantuit senzatia  ca nu prea are sanse sa supravietuiasca peste iarna. Asa ca am luat ultima crenguta care mai dadea semne de viata si-am tuflit-o intr-un borcan cu apa.

S-a straduit saracuta peste iarna, vad ca s-a prins si are de ganduri marete pentru mai departe, da’ nu-mi dau seama ce marca e!

Daca o recunoaste cineva … parati-o! Ne faceti un bine amandurora 😀

 
5 comentarii

Scris de pe 2 aprilie 2011 în de gradina

 

Etichete: ,