RSS

Arhive pe etichete: ceai

să ploaie. să plouă

Sâmbăta cu dimineată gri, foarte gri, nespus de gri, atât de gri încât bate puțin înspre galben.

Sunt fericită ca un cintezoi. Cintezoaie. În fine. Să fie sâmbătă dimineaţa şi să se pregătească de ploaie e pe undeva foarte aproape de perfecțiune! Sâmbăta o aştept doar de dminica, dar ploaia… ehee de când aştept ploaia ! I-am găsit o mie de scuze şi o altă mie de acuze, i-am compus descântece de dezlegare, blesteme de întârziere, i-am cântat (poate de aia nu…), incantat, recitat, implorat, pus în vedere şi dat ultimaturi. Ea: nimic! Da’ nimic, nimic, nimic!

Ei, şi-acuma se pregăteste să ploaie! Să plouă! În fine.  Corect e să-nceapă odată! Să miroase a praf si-a ierburi umezite, să cânte pămantul şi-asfaltul si-acoperişul, să susure burlanele, să plicicotească bălţile, să… Si uite-aşa s-o ţina măcar vreo trei zile! Iară eu să-mi iau toată haita pe lângă mine, să picotim lenevos si prelung savurând ploaia pe-ndelete, strop cu strop…

Nerăbdatoare, trepidândă, aştept ploaia când pe-afară, scrutând zările tot mai gri, când in casă, cu ochii lipiţi de geam. Ok, îs mai rău decat un copil, da’ m-am săturat să tot am răbdare.Şi, uite-asa prind primul picur in toată splendoarea lui! Atât de perfect se-nscrie in mijlocul unei dale, încât nici nu pare real, dar vine iute după el şi un al doilea şi-un al treilea şi-al o sutălea, şi incepe să miroase şi să se audă a ploaie! Pfoai câtă încântare! Să se întâmple toate fix cum mi le-am dorit: sâmbăta+dimineață+ploaie = LOVE!

Urmează pasul doi: haită, încolonarea! Mergem să puturoşim şi să savurăm ploaia!

– Haităă, haităăăăăă!

Apare Ciupi, de după casă, contrariată şi uşor iritată (precis am întrerupt-o dintr-o pândă de mâță sau vrabie).

– Unde ţi-i ficioru’, madam?

– Credeam că-i cu tine, la naiba, nici un pic de încredere nu poți să ai în oamenii ăştia! O zbugheşte nervoasă, printre tufe, in căutarea plodului rătăcit.Care plod apare in mare galop din celalăt colţ al grădinii, şocat de ce chestii ciudate cad din cer şi-i răcoresc blăniţa.

– Doamnelor (căci aşa e el, un tip foarte simandicos), aţi sesizat stropii aceştia reci care cad de sus in jos? Oare unde-o fi fixat duşul? Şi oare de ce nu e apa mai caldă?

Bismark se-aude lătrand oarecum jalnic. De-acuma plouă chiar temeinic, iar el, amâratul, e în post de pândă la trecători, tocmai la drum. Îl înhaţ sub o aripă pe ăl’ mic, mă-mpiedic de cateva ori de mume-sa, care ţine morţis să deschidă ea calea, şi-ajung într-un suflet la amărâtul semibiped,cu laţe ciuciulete, aşteptând supărat în dreptul unei portiţe închise. Îl înhaţ şi pe el sub cealaltă aripă si uite-aşa, ne prăvălim victorioşi in casă! Mirosim extravagant a câine ud, ne cam atârna limbile, dar ploua!

Alerg prin casă căutând … o cafea! Un ceai parfumat ar fi mai bun, da’ n-am răbdare să-l fac si nici nu prind pe nimeni să lansez o comandă fermă, aşa că o să mă multumesc cu o cafea. O carte, o caarte vreau, unde pot găsi repede-repede o carte perfectă pentru un moment dintr-ăsta, un roman englezesc, sau un Steinbeck, sau Contele de Monte Cristo ? Prea complicat, agăţ din baie Decat o Revistă, mi-au mai ramas acolo vreo două articole, îs lungi si cu caractere mici, o să citesc mai încet şi poate o să mă uit şi la televizor, cu sonorul dat încet…

Ok, sunt în pat, in cameră e o răcoare placuta, am tras pe mine un pled molcuţ, Ciupi s-a facut roată in jurul cozii si se pregăteşte să sforăie , ăl’ mic e în pătuţul lui si sforaie, Bismarckul s-a retras in vizuina personală, cafeaua aromeşte plăcut, revista mă asteaptă, e sămbătă, e dimineaţă…Nu, n-am să dau drumul deocamdată televizorului. Vreau să ascult ploaia. Ascult ploaia. Nu aud nimic. E linişte.

Dintr-un colţ de geam îmi zâmbeste malefic un petec de cer senin.

L.E. de joi către noapte:  Plouă.

 
18 comentarii

Scris de pe 17 septembrie 2012 în de viata

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

toamnă, virusări, relaxări

Dimineata de noiembrie.

E un frig apasat si uscat.

Unii aleg sa se dezmorteasca activ, prin putina miscare…

…cu salve de latraturi belicoase, alergat pe langa gard si intrecere de fluturari de coada imbatosata cu echipa adversa, de ciobanesti internationali.

Altii, mai pasnici prin forta imprejurarilor, ne multumim cu un ceai

Reteta e absolut mirobolanta: macese, afine, lamaie,soc, ghimbir si petale de trandafir! Mmmm, o nebunie! Promit sa fac de-acuma-ncolo stoc zdravan de petale de trandafiri, sunt minunate, si prin aroma si prin gustul usor acrisor.

Da. Sunt virusata. Asa ca pana la urma m-am hotarat sa-mi dau, cu marinimie, un concediu medical de o zi. Sper sa fie suficient, ca-s tare ingramadita cu treaba.

Pe principiul „omul cat traieste invata” trebuie sa marturisesc ca e cea mai ciudata forma de viroza pe care am facut-o vreodata. De obicei tonul il da nasul, care incepe sa se lichefieze, dupa care se infunda, apoi da pasa la gat, care (desi nu mai e dotat de mult cu amigdale) se irita si face ghimpi si le spune sinusurilor ca e momentul sa se infunde asa ca incepe sa se umfle o caramida cu muulte colturi in capul meu cel mare devenit brusc prea mic, iar gavanele ochilor devin niste chestii foarte neplacute, ochii parca scartaie si se contracta rautacios…la peste 38 de grade am foarte ferma convingere ca-mi va exploda capul(am vazut eu la televizor imaginea unui pepene impuscat si fix la ea imi merge gandul de fiecare data 😀 ). Faptul ca de la o vreme incepe sa ma arda pieptul, semn ca se coace o tuse sanatoasa, nu face decat sa-mi intareasca convingerea ca sunt pe calea cea dreapta. Iar cand fac si herpes sunt de-a dreptul fericita: ma fac bine!

De data asta nasul e doar usor iritat. Gatul se baga putin in seama, mai ales noaptea, dar nu la valoarea lui de altadata. Durere de cap? Mmmm … mai degraba un lejer retard mental, o usoara incetosare cu sinapse mai lente si mai scartaitoare. Atuncea care-i baiul? Ace, multe ace infipte in pielea mea. In carnea (si putina grasime 😀 ) de sub piele. Parca am febra musculara generalizata. Experienta pataniilor trecute da alarma: ai febra! Ocazie cu care constat ca termometrul e stricat: o zi intreaga s-a incapatanat sa-mi arate 36,2 grade. Asa ca m-am dus si mi-am cumparat alt termometru. Intr-adevar, primul nu era bun. Asta nou imi zice ca am 36,3. Si ca sa-mi faca in ciuda, pana la urma da la pace cu cel vechi (doar termometru la termometru nu scoate ochiu’) asa ca ramane oficial: desi ma simt ca de la 37,5 grade in sus, am doar 36,2, iar la modul general sunt ca si cum m-as fi sfadit cu doua locomotive care circulau din sensuri opuse. O fi de la incalzirea globala?

La ora asta ar trebui sa trag din greu la birou. Parca nici nu-mi tihneste sa stau cuminte acasa. Altii, in schimb, nu au nici un fel de problema cu relaxatu’.

Bisi, retras sa mediteze putin in dulapul lui preferat, mi-a zis sa nu-l deranjez, ca n-are chef de poze.

 
18 comentarii

Scris de pe 17 noiembrie 2011 în de viata

 

Etichete: , , , , , ,

rest de iarna, zvacnet primavara

Ce sa fie…

ce sa fie …

Iaca: joaca cu ibricul, de-a racitu’ in zapada!

De-a racitu’ cui? A ceaiului de musetel, caci -iata!- a sosit momentul dezinfectarii rasadurilor. Unii folosesc Previcur (ioi ce-mi place denumirea asta supercomerciala 😀 ), eu raman credincioasa musetelului care, cel putin pana acuma, nu m-a dezamagit. Rasadurile mele n-au „picat” niciodata, desi cu greu as putea fi numita specialista in arta propasirii lor.

Asa ca „armez” pishorcosul verde , pentru ca cel galben se ascunde de o buna perioada de timp si purced la imbaierea rasadurilor

Caci au inceput sa prinda curaj mititelele , si-si sumetesc imberb si superb primele frunzulite adevarate!

Deocamdata is numa’ cateva. Mai mult mi-am facut incalzirea decat am lucrat serios.

Anul acesta mi-am propus sa invat lectia rabdarii si a moderatiei. Rabdare – pentru ca locuiesc intr-o zona mai noroasa, mai ploioasa, unde vara vine mai tarziu decat prin alte parti. Moderatie – pentru ca, desi in fiecare an ma mai extind cate putin, suprafata gradinii mele de legume e minuscula.

 
8 comentarii

Scris de pe 12 martie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , ,