RSS

Arhive pe etichete: cearcane

iată-mă-s

Mai acu’ ceva vreme, dând eu o nară paşnică prin bătătura forfecutzei, am nimerit peste nişte rânduri care m-au cam bulversat, nu de alta, da’  păreau scrise de mine.

Undeva în ultimul an, după ce am atins josul cel mai jos al pedepsei de sine, m-am privit în oglindă și m-am văzut. Cu burtă, celulită, cearcăne, bucălată și ușor asimetrică, cu picioare tăiate , scobite și cu un picior mai scurt. M-am văzut și mi-a fost milă de mine și am decis să mă iubesc.

Burtă-da, celulită-ioi, cearcăne-vai mama mea, bucălată – lată dom’ ne, lată de tot … ce picior, care picior?, ale mele îs mai scurte amândouă…  Ei, şi în condiţiile astea, în care după ani lungi de beligeranţă cu interiorul si exteriorul, cu vârsta şi cu „beneficiile” ei, tocmai hotărâsem eu cu îndârjire să mă asum, aşa, cu burtă, cu celulita, cu cearcăne şi cu toată pleiada de nuri, să mă iubesc eu pe mine şi -mai ales- să mă plac, dau peste fata asta tânără de poate să-mi fie fată, mai ageră ca mine cu două’j de ani, care mai are puterea de a continua incredibil de frumos:

Așa cum îi iubesc pe toți cei din jurul meu, liber, cu sufletul, cu ochii, cu zâmbetul. Și am înflorit.

Mă uit la poza fetei frumoasă coz şi-mi spun că-şi merită frumuseţea: nu ştiu daca a reuşit să-i  iubească pe toţi cei din jurul ei, da’  chiar şi pentru simplul fapt că şi-a propus una ca asta merită!

În condiţiile date e clar că eu va trebui să mă multumesc cu o frumuseţe mai potolită, că nu văd, zău, cum aş putea iubi anumite figuri de la finanţe, primărie, poliţia parcărilor, guvern si etc (că lista-i lungă şi-i târziu)! Aşa că mă bucur pentru ea, şi-mi promit să urmaresc cu atentie proiectul („voi începe, deci, un proiect fotografic, terapeutic pentru mine, încurajator pentru toate pufoasele lumii care au uitat cât de frumoase sunt”), ţinând pumnii strânşi să fie unul reuşit. Căci eu poze cu mine nu pun!

DSC09981

Întotdeauna am detestat să apar in poze! Fapt pentru care nici nu prea apar. Reactia la vederea propriei mele imagini este mereu aceeasi: 1.nu se poate să arăt cu adevărat atât de rău!  2. sunt îngrozitor de nefotogenică!  3.la naiba nefotogenică, asa sunt eu! Deci, să fie clar, eu poze cu mine nu pun!

Dar n-apucă să curgă multă apă pe valea Muresului, că SLVC se sesizează din oficiu (are o nară fină la adulmecarea calităţii de zici că-i copoi de net, nu alta!) de-aşa o provocare faină. Pe care, bineînţeles o acceptă, transformând-o într-un bun prilej de initiere în tainele timeringului.

-Hm, sa fiu normoponderală la limita de jos, m-aş băga si eu, da cum am depăşit de mult ultima frontieră de sus, am să stau pe margine, c-aşa pătimim noi, nefotogenicele! – mi-am zis, demnă şi neinvidioasă.

Da’  intră şi Ilinca în joc, firesc si fără nazuri, fix cat să mă ajute să mă simt complexată şi fără de snagă în mine. Şi ca să-ntorcă până-n prăsele brişca, SLVC revine-n forţă, cu o analiza cauterizatoare de spaime legate de minusurile şi plusurilor faciale.

Şi uite-aşa îmi da brânci. Şi uite-aşa fac o treabă pe care-aş fi jurat că nu o voi face cu nici un chip: înşfac pozarăşul şi -iute, să nu mă răzgândesc-  m-apuc să-mi fac poze în oglindă

DSC09983

Ei da, asta-s eu! De-aici încolo să ştiţi cu cine aveţi de-a face.

Imaginile astea nu prea au de-a face cu frumosul sau cu urâtul – deşi, în mod ciudat, parcă nici nu arăt chiar atât de rău precum m-aş fi aşteptat- ci sunt mai degrabă un demers de acceptare de sine. Participarea mea la proiectul fotografic-terapeutic se opreste aici.

 
36 comentarii

Scris de pe 18 iulie 2013 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , ,