cer, culori, gusturi si arome. de toamna

 

 

vacanta

Pana acuma a fost cam asa.

Strivita intre un geam dincolo de care era vara altora si niste jaluzele care erau ale mele.

Acum am vazut cerul.

Maine dimineata deschid si geamul 😀

 

 

 

astenie contabila

Parca nu ma mai recunosc de la o vreme. Eu am mereu ceva de comentat. De adaugat. De interpretat. Acuma nu, mi-a cam pierit piuitul, hai sa n-o luam dramatic, n-a chiar pierit, da’ parca mi-e si lehamite sa mai casc gura, sa mai agresez tastatura, sa-mi mai dau cu presupusul…

Poate mi se trage de la prea multele glisari ale contextului fiscal (codul a tot fiert si-a tot bolborosit ca un vulcan noroios in ultima vreme, a tot facut blâci-pleoci si ne-a mai stropit cu cate-un serviciu intracomunitar strans unit cu un impozit cu retinere la sursa, si-a mai facut un blâci-fââs si-a mai emanat un dosar al preturilor de transfer, care e drept, nu e o noutate absoluta, doar interpretarea afilierii e mai generoasa…)

Sau poate apropierea primaverii m-o fi bulversat. Pe care primavara o doresc tot mai apasat si mai nervos, dar de sosirea careia mi-e tot mai frica, nu cumva sa se razgandeasca iarna si sa ne mai ia odata la mâna.

Pana una alta lumina si-a schimbat consistenta. Aerul a inceput sa miroase a altfel.

Si pentru ca e weekend si pentru ca mi-am impus sa nu mai lucrez a proasta la birou, mi-am adus de lucru acasa ( 😀 ). Intre doua tabele cu incasari si plati am chiulit cate-un pic amusinand gradina, si-am bagat de seama, si-am  inceput sa socotesc, si sa fac planuri, si unde nu m-a palit un dor de gradinareala, dintr-ala cu furnicărele in buricele degetelor… Asa ca am oftat scurt si m-am intors la cifre.

Maine insa…

 

nu inteleg

Daca tot am scapat cu calculatorul intreg, m-am apucat sa-mi fac ordine intre poze.Si daca tot fac ordine ma mai uit, sa vad de ce-am fost in stare.

Iar acum is la faza in care ma mir si ma tzutzui: cum am reusit eu, pe nebautelea si fara sa fac ghidusenii in photoshop (nu de alta, da’ habar n-am cu ce s-ar manca), sa pozez 3 (trei) luni (selene, artemise) pe-un cer unde nu era niciuna?

De fapt era luna pe cer, da exact in partea opusa, acolo unde in mod traditional (  😀  ) rasare la ora respectiva .

Ok se reflecta. In ce? Si de ce de 3 ori?

Sa fie clar pentru toata lumea: nu-mi amintesc sa ma fi  rapit vreodata extraterestrii,  nu cred ca ma urmaresc ozn-urile, iar cu buhuhu-urile n-am avut niciun fel de contact, de niciun nivel.

Ciudat e ca in poza imediat urmatoare nu se mai vede nicio decat o luna

M-am apucat sa mai caut printre poze, si uite c-am gasit una facuta cu vreo 2-3 saptamani in urma, aceeasi postata de cer, aproximativ aceeasi ora, doar ca mult mai innorat

Bineinteles ca urmatoarea n-are niciun fel de luna falsa

Recunosc ca si in ziua de azi este pt.un mine un mare mister cum am reusit sa termin 17 ani de scoala fara sa inteleg absolut nimic din ceea ce se cheama fizica (Elisa, iarta-ma, din pacate n-am avut nicio profesoara care sa-si faca pulover cu vectori, pt.ca dac-as fi avut cu certitudine as fi iubit-o si pe ea, si pe materia pe care o preda !).

Da’ poate se-ndura cineva si-mi da si mie o explicatie cat de cat adecvata nivelului meu de comprehensiune (gen „stai linistita, e de la bujii”).

Pleeease…

––––––––––––––––––––––––––––––-

Experiment (ca tot am chiulit la orele de laborator):

Adicatelea am iesit pe balcon si-am pozat luna, direct si fara nici o figura de stil.Dupa care am marit imaginea si-am fortat putin contrastul.Si poza s-a umplut de luni fantomatice. Dati click pe ea si o sa va convingeti.Putin straniu … da n-arata rau.

Deci asta era: un cocktail de miraje, fete morgane, reflexii , temperaturi si lentile.

Noroc cu Elisa 😀