RSS

Arhive pe etichete: cipru de gradina

dependente, abstinente, recidive

Buna ziua.Imi zice Balaura si sunt dependenta de shopingu’ de seminte.
Anul trecut, pe vremea asta, situatia arata cam asa:
 
 
Candva, la sfarsitul verii, cand am realizat ca doar o mica parte din ele au luat drumul stratului, mi-am promis solemn si intelept sa abandonez viciul asta. Zis si facut! Inceputul a fost usor,doar toamna nu e sezon comercial pentru genul acesta de produse, asa ca magazinele isi desfintasera standurile de profil, nema ispite, nema cumparaturi compulsive!
Odata cu instalarea iernii, insa, oferta de profil a zvacnit in mai toate marile magazine. Standurile cu pliculete colorate, promitatoare de delicii gradinaresti, au reaparut cu o oferta mult diversificata.Asezate strategic in calea cumparatorului slab de inger.Imposibil de ocolit.
 
La inceput m-am tinut tare si am intors capul.
Apoi am inceput sa trag cu ochiul de la distanta.
Apoi mi-am zis „numa’ ma uit” … iara zisu’ asta a insemnat capitulare.
Primul a fost plicul cu cipru de gradina.
Nici n-auzisem de planta asta si, oricum, sa ies din magazin cu un singur plic de seminte era o performanta.
Apoi, aproape fara sa bag de seama, au urmat
Pentru ca tocmai mi-a venit ideea cum as mai putea face niste straturi dragalase cu capsuni, iara rosii marmande n-am mai avut, si-s asa de dragute, si-mi amintesc de niste vacante in delta, in care faceam orgii cu paine neagra coapta pe vatra, taiata-n felii gospodaresti unse cu untura de porc, atent tapetate cu niste felii de rosii care aratau fix ca astea din poza, peste care presaram cu generozitate sare grunjoasa  … ehehei, nebunii de-ale tineretii…
Urmatoarele
 nici macar nu-mi amintesc cum au ajuns in cosul meu. Doar rosiile romanesco, luate dintr-o efuziune patriotica eronata (acasa am descoperit ca-s foarte italienesti , adica-s porodici de la Roma, nu romanesti… in fine, aceeasi radacina latina ).
Acuma e clar pentru toata lumea: povestea cu abstinenta mea e o batalie pierduta
 
 Abia am trecut de jumatatea lui ianuarie
 
Afara e cald si bine
 si eu cumpar seminte intr-o veselie.
Ba ma mai impiedic si de oferte dintr-astea indecent de parsive
 
 si pun, scurt, de-un sevraj din care ies doar citind cu atentie pretul (3 rasaduri 69 lei / he-he-he)…
Asa ca la proxima vizita de la standul cu seminte, cu preturi de cativa lei pe plic, simt ca fac o adevarata economie cand mai scap in cos un plic … si inca un plic…
Si de fiecare dată,de undeva de niciunde, aud foarte clar vocea gâjâită a tatălui meu (personaj fabulos cu o istorie foarte contorsionată, care avea câte o zicere scurtă și acidă și lătăreață pentru mai orice situație): „și porcu’ o zîs ca nu mai mânca…, numa’ pe ăsta, că înca-i cald” 😀
 
 
 
23 comentarii

Scris de pe 22 ianuarie 2012 în hai sa vorbim discutii

 

Etichete: , , , , , , ,