RSS

Arhive pe etichete: colinzi

raport cerere-oferta

Recunosc că am o politică foarte ezitantă in problema cersetoriei. Mi-e greu sa separ nevoia reală si disperată de profesia institutionalizata deja,practicată cand cu artă, cand cu sictir. Da, stiu ca nu e bine sa incurajezi nemunca, că multi dintre „nefericitii” cu palma intinsa sunt in realitate adevarati performeri ai simulării, cu venituri (neimpozabile!) mult mai substantiale decat ale mele… si totusi, nu pot să intorc capul de fiecare dată, mai si cedez, nu atat la texte si accesorii, cat mai ales la detalii: priviri hămesite, maini vinete de frig, aluri costelive, varstă etc. Dau banii si trec mai departe gandindu-mă că dacă am ajutat un om in nevoie e de bine, iar dacă am dat cativa banuti unui profesionist nu eu sunt proastă, el e bun.

sursa: bloguerillamarketing.blogspot

Vineri seara, mai pe seară decat sperasem eu, cand aproape să ies din birou, ma agraieste telefonic Balaura a Matură cu poruncă: „si să mai iei de pe drum si niste…si niste…si cateva…si vreo…” De parca pe marginea drumului creste la noi si cafea si carne pentru catei si detergenti si alte mizilicuri dintr-astea. Asa ca oftez, mai pun de la mine vreo 2-3 pozitii pe lista de cumparaturi si-o iau către casă pe rută ocolitoare cu haltă la hipermarket. Acolo … inghesuiala de vineri seara, marfă multă aruncată cam aiurea pe rafturi, nimeni pe cine să intrebi, colinde lălăite la instalatia de sonorizare, crăciunite sictirite cu oferte obosite,coadă la cantare, coadă (si şoc!) la casă, coadă la reviste, coadă la iesire. Mă doare capul, sunt iritata, mi-e foame si vreau sa ajung odată acasă. E deja un sablon, intotdeauna sunt obosită si iritată si flamandă cand fac cumparaturi. Cosul e plin (la naiba, trebuia sa cumpăr doar vreo 2-3 chestii), sacosele insuficiente, iar portbagajul de brotac furibund minuscul.

– Mă puteti ajuta si pe mine?

Brusc otetul care-mi colcaie prin vene in loc de sange imi invadeaza creierul. Adică nu merit nici măcar un pic de vrăjeala? Par o victimă chiar atat de sigură?

– Cu ce?

Intreb sec si brutal, ridicand privirea din cos si infingand-o dur in ochii in ochii solicitantei. Mi s-a spus ca e de mare efect figura asta, ca am o alură foarte agresiva si intimidez cand imi reuseste. Sunt convinsă ca de data asta mi-a iesit pentru ca femeia din fata mea face un pas in spate si incepe sa se balbaie. Nu se astepta la reactia asta.

De fapt suntem amandoua surprinse. Are in jur de 50 de ani. Este corect imbrăcată, modest dar grijuliu si curat. Nu bălăngane nici-o mană sau picior, nu etaleaza sau mimeaza nici un handicap induiosator. Nu tine in brate nici un copil, nu taraie dupa ea nici un caine olog. Nu are nici macar un text grijuliu pregătit dinainte.

– Ăăă … (o văd cum se chinuie sa formuleze) … ăăă… (fata i se congestioneaza, ochii coboara fortat, nu reuseste să-mi sustina privirea)… să-mi iau ceva de mâncare…

Alcoolică! – pun eu, in forul meu interior diagnosticul. Proaspăt decazută si incă neobisnuită cu cersitul. Dar in nevoie reală. Nu, n-o să-i dau bani, risc prea mare de părăduit pe băutură, caut din privire ceva de mancare. Dar in harababura din sacose si portbagaj si cărucior cam greu sa gasesc ceva rezonabil. Asa că mă intind să-mi iau poseta de pe bancheta din spate, să-i dau -totusi- niste bani. Intre timp roticutele din creier proceseaza … nu prea are figura buhăita, nici nu emana parfum de doagă . Pe cand mă intorc … a disparut! Cred că am o figură perplexă. Chiar nu mă asteptam la una ca asta. O identific la un moment dat disparand in multime, cu un pas tot mai lung si mai iute… aproape fugind. De cine, de ce? Oare de ce ma simt asa de meschina?

Din acel moment imaginea ei disparand grabita printre oameni, cu umerii adusi si fugind parca de sine, pur si simplu ma bantuie, oricat imi gasesc circumstante atenuante!

Si intrebarea : „oare cat de foame i-o fi fost?”.

 

 

 

 
22 comentarii

Scris de pe 10 decembrie 2011 în hai sa vorbim discutii

 

Etichete: , , , , , , , ,