RSS

Arhive pe etichete: concurenta

nenostalgie

Se apropie ziua reportajelor cu pelerinajul la mormintelor ceausestilor.Or sa fie batrani revoltati, tineri exaltati, fosti si actuali proletari infratiti intr-o pioasa rememorare a minunatelor vremuri de dinainte…

Scriu … si sterg … si scriu din nou…si sterg iara … am inca multa fiere-n mine … nu reusesc sa ma detasez .

N-a fost numai rau, a fost si bine, am fost tineri, am si iubit, am si ras (Doamne ce se mai radea pe-atuncea! ), am invatat, am muncit, am citit, am visat. Cred ca cel mai mult imi lipseste senzatia de comuniune: eram noi (cei multi, imensa majoritate) si erau ei (cei atat de putini incat, pana la urma, se reduceau ,absurd, la detestabila familie compusa din ei doi).

Ar trebui sa ma concentrez pe aceste amintiri, ar trebui sa incep sa iert.

Dar nu pot. Nu pot uita.Si-n consecinta nu pot ierta.

Iata, au trecut 21 de ani, inca nu e bine, radem – da’ parca mai putin, e cald – daca nu suntem debransati , mancare este daca avem bani s-o cumparam .Si parca nici asa tineri nu mai suntem (unii dintre noi).Copiii au crescut, si-au scuturat aripile si-au zburat spre zari mai senine.

Tentatia nostalgiei pandeste de dupa colt.

Ia sa mai respiram putin aer de epoca, spre reala aducere aminte.

A nu se crea iluzia ca era vorba de trei  jumatati de porc si trei jumatati de vaca.Nu-nu-nu , era vorba, pur si simplu, de un kilogram si jumatate de carne de porc SAU un kilogram si jumatate de carne de vaca, incluzand si oase, si grasime si ambalaj pentru o familie formata din trei oameni: copil+mama+tata. Adica 16,666 grame pe zi pe cap patrat intr-o luna cu 30 de zile, respectiv 16,129 grame intr-o luna cu 31 zile.(In februarie eram cu totii domni 😀 )

Sa fim oameni cinstiti, mai aveam si altfel de drepturi:

Cu care se puteau cumpara acele animale fabuloase care traiau si mureau doar in tara noastra:

Si inca

intre 7 si 10 bucati (daca le gaseai!).

In decembrie ’89 aveam un sertar plin cu bonuri dintr-astea. Nu pentru ca as fi avut in familie vreun macelar sau vreo doamna vanzatoare la alimentara (he-he, ce mi-ar mai fi placut si ce drag mi-ar fi fost despre ei!) …Pur si simplu eram tineri si foarte putin dispusi sa ne calcam in picioare pe la cozi, asa ca macam tone de cartofi prajiti dimineata, la pranz, si seara … cu sare,  cu usturoi, cu boia…Copilul manca mai mult pe la bunici .

Si frigul! Ierni intregi in care nu puteam deschide geamurile pt.ca apa prelinsa pe sticla ingheta… 13-14 grade in casa…16 cand era mai cald afara…mirosul acela de mucegai rece…parca-ti ingheta si sufletul si creierul.

Si „penele” de curent…

Eu inca nu pot sa uit. Deci nici sa iert.

 
18 comentarii

Scris de pe 19 ianuarie 2011 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Nu incercati sa furati din magazin.

Recunosc ca am facut o adevarata fixatie pentru afisul asta. O asa concentratie de stupiditati si contradictii in logica demersului rar mi-a fost dat sa intalnesc.

Este pozitionat in asa fel incat n-ai cum sa dai cu ochii de el decat cand iesi din magazinul Kaufland.

In interesul stimatilor nostri clienti, pentru a se evita orice neintelegere, va rugam sa folositi un carucior pentru cumparaturi.

In traducere libera, daca vreau sa cumpar un pachet de cafea va trebui sa iau un carucior din acela mare (singurul tip cu care magazinul este dotat). Bineinteles daca am o fisa de 0,5 lei.Daca n-am fisa o sa ma deplasez frumusel pana la informatii, o sa schimb niste bani, o sa ma intorc la intrare de unde o sa-mi iau ditai caruciorul, dupa care o sa intru in magazin, unde o sa pun constiincioasa pachetul de cafea in carucior si-o sa ma deplasez civilizat pana la casa, fara sa starnesc panica sau degringolada printre paznicii care m-ar vedea cu pachetul in mana.

Nu incercati sa furati din magazin.

Marturisesc ca paragraful asta ma seaca la inima de cate ori il citesc (adica de cate ori parasesc magazinul). Toata lumea stie ca noi , romanii, suntem hoti, asa ca lantul de magazine Kaufland s-a hotarat sa rezolve problema : ne educa! Eu, client stimat, (vezi paragraful 1) n-am sa fur data viitoare cand intru in magazin (repet, afisul il pot vedea doar cand ies) nu pentru ca e imoral, nu pentru ca asa am fost educata, nu din respect pentru proprietatea altuia, nu … in fine, pentru multe alte motive …Pur si simplu n-am sa fur pentru ca asa sunt avertizata in acest afis educativ!

Controlul gentilor – in baza banuielilor concrete, pe baza comportamentului suspect constatat, ne permitem sa controlam gentile.

Precum Alexandra,care nu poate rosti cuvantul „sufla” fara sa adauge si-un „dom’ doctor”, asa si eu nu mai am banuieli. Ati ghicit: am doar banuieli concrete!

Control video – va informam ca spatiile noastre comerciale sunt supravegheate video.Conducerea magazinului va raspunde cu placere la intrebarile dumneavoastra legate de supraveghere.

Sunt fotogenica? Pantalonii astia ma ingrasa? Ce varsta imi dati din profil?

Plangere penala – in cazul fiecarui furt din magazin se va face plangere penala.

Deci nu va fi una cu lacrimi de crocodil. Sau lirica.

Pana la urma mi se pare corect: daca n-am respectat povetele de la paragraful 2 merit sa se planga penal!

……………………………………………………………………………………..

Accept – Prin intrarea si stationarea in magazin fiecare persoana se declara de acord cu regulile de conduita din magazin.

Pacat ca  persoana afla toate aste dupa.

   N-am sa fiu absurda si n-am sa pretind ca suntem un popor de ingeri ad integrum, descendenti directi ai dacilor, care – nu-i asa? – stie o lume intreaga ca erau cei mai viteji si mai cinstiti dintre traci…

Dar eu le decartez lunar cateva milioane bune, nu fur, nu injur, nu scuip pe jos (la naiba, mai traiesc cateodata periculos si intru fara carucior).

Oare ce procent din „stimatii clienti” fura?

Sau, mai important, cati dintre cei care nu fura sunt cinstiti pentru ca au citit acest afis educativ?

Casierii sunt atent dresati sa se salte vizibil peste tejghea la trecerea fiecarui „stimabil client”, nu cumva acesta,  hot nativ cum este, sa mai lase marfuri in cos fara sa le mai plateasca.Gimnastica asta ostentativa nu este o initiativa individuala, i-am vazut nu odata obositi si agasati ei insisi de toata povestea, de unde trag concluzia ca este o sarcina de serviciu, iar cineva chiar urmareste indeplinirea ei.Ma intreb de ce-i mai chinuie, cand cu o simpla oglinda indreptata intr-un unghi convenabil treaba s-ar rezolva intr-un mod mult mai discret.

Partea cea mai trista a acestei povesti abia acum urmeaza.Dupa ce ai platit, in intervalul de timp care se scurge pana la tiparirea bonului fiscal, esti intrebat cu un zambet de plastic : „v-a placut vizita in magazinul nostru?” Lumea raspunde automat „da” si pleaca mai departe.

Eu raspund „nu,   din cauza afisului de la intrare prin care sunt educata sa nu fur” (sunt atat de explicita pentru ca niciunul din proaspetii angajati, care sunt majoritari, nu stiu de existenta acestui afis).

Ei, si ieri seara, o fata draguta, tanara, viitor de aur al tarii noastre, a rotunjit catre mine niste ochi bovini, a ridicat din umeri si m-a intrebat: SI CE-I RAU IN ASTA?” Nu era ironica, pur si simplu nu intelegea.

Sunt curioasa daca s-ar fi starnit in ea niscai nelinisti existentiale in cazul in care, la iesirea din parcare, s-ar pune un afis cu „nu urinati intre rafturi”.

Mereu imi promit ca n-o sa mai cumpar de la ei. Dar cad  in pacat pentru ca sunt amplasati pe drumul meu de intoarcere catre casa si au o parcare mare .

Insa am azi am aflat ca, intr-o zona nu prea indepartata, concurenta vrea sa deschida un nou magaziiiin 😀

PS – Mereu m-am intrebat daca toata tarasenia asta este un exces de zel local, strict al conducerii acestui magazin (situat la granita dintre orasul Cluj si legendarul cartier Manastur 😛  ), sau este o politica generala a firmei. 

 
16 comentarii

Scris de pe 31 iulie 2010 în de-a naibii

 

Etichete: , , , ,