mirare

Nu vreau sa-mi provoc soarta.

Iara.

Caci m-am miorlait ca vreau soare … si mi s-o aratat atata soare de mi-au fiert creierii-n cap.

Asa ca am inceput sa chem ploaia.

Si-a venit nebuna si despletita, nechezand a turbare si dand de pamant cu tot ce-i iesea in cale.

Acum sunt la faza in care ma mir si ma ţuţui: ele cum or scapat?

Cand ditai copacii au fost rasturnati cu roatele la deal, ele cum si-au pastrat pozitia initiala?

Nu, nu, nu … nu mai vreau, nu mai cer, nu mai miorlai nimica 😀

Cautarea zilei : „cum sa furi din supermarket”