Nu e corb, e cioara

E atat de indelung  frumoasa toamna asta

incat am ajuns sa-mi doresc sa-si mai arate si cealalta faţa, aia cu plumb, lacustre si-alte bacoviene.

De dimineata parea sa mi se arate: totul alb-laptos-murdar si gri in infinite variante. Ceată! O ceată deasă s-0 tai cu cutitul, răzbătătoare, care nu s-a dat dusă decat târziu dupa amiaza.

Dupa care-am revenit la deja clasicul cer senin cu toamna blânda.

Acuma e o luna plina cat o roata de car, pe care nu stiu s-o fotografiez in toata splendoarea sa:

E clar: de maine o luam de la capat!