RSS

Arhive pe etichete: curaj

despre iluzia încremenirii efemerului

paris 055

paris 059

paris 063paris 061

doliu

doliu

Ei, si dintre toate metalele astea grele, dramatice si teatrale, cu cheie, cu cifru, colorate, ruginite, desenate, gravate, decorate, indoliate s.a.m.d, cel mai cu sorti de izbanda si mai puternic in fata viitorului, oricum va fi el, mi s-a parut snuruletul alb-rosu  de martisor, ce flutura discret si curajos de-asupra Senei! 

paris 062

 
8 comentarii

Scris de pe 5 aprilie 2013 în de viata

 

Etichete: , , , , ,

DoR

M-a cucerit coperta.

Stateam si incurcam lumea pe culoarul dintre rafturile cu reviste de moda, gradini, bucatarit, pescuit, vanat, povestit si batut apa-n piua, complet absorbita de imaginea de pe coperta.Ma furase cu totul, eroii ei mi se pareau extraordinar de frumosi si de curajosi. Nimic lasciv, nimic provocator …  ea – razand a leoaica tanara, el – bravand cu umor o jena marturisita doar de degetele picioarelor, intre ei copilul neintelegand mare lucru, dar fericit sa faca parte din poveste … M-am pomenind gandindu-ma ca, fara sa stiu nimic despre trecutul lor, nimic despre ceea ce le rezerva viitorul, ii invidiam pentru clipa aceea de curaj nebun. Erau o familie. Un tot. Ei, fara scutul nici unui artificiu, ei aruncand manusa restului lumii.

Mai auzisem de „Decat o revista„, la radio, cam cu vreun an in urma, am intrebat de ea pe la chioscuri, dar fara vreun succes. Acuma am cumparat-o cu un pic de strangere de inima. Ajunsa acasa am inceput s-o frunzaresc hotarata sa nu ma supar daca voi fi dezamagita. Experienta ultimilor ani m-a invatat cum e cu marketingul, gardul si leopardul, asa ca daca continutul ar fi constat in cateva povestioare siropoase, un interviu, o barfulita de râs,vreo doua sfaturi, fotografii frumoase, asezonate cu muulte reclame, m-as fi rezumat la a ma declara multumita de momentul acela de admiratie a copertei.

Ca de obicei am inceput cu ultima pagina. Care m-a luat ostatic si m-a pasat penultimei pagini. Care m-a rostogolit catre niste fotografii. Care m-au trimis la niste istorisiri, marturisiri, clipe de viata. Fara patetism, fara glamour, fara sabloane ori lamentatii mioritice. Nepartizan. Cu extraordinar de multa sinceritate. In imagini si in cuvant.Cateodata chiar greu de receptat atata sinceritate, senzorii fiindu-mi desensibilizati de prea multa inactivitate.Pur si simplu nu-mi amintesc de cand nu am mai citit ceva atat de captivant, atat de multumita si mai ales atat de „dintr-o bucata”. Pentru ca „dintr-o bucata” a fost! Fara pauze, fara lasat la o parte pentru rondul de seara prin gradina, sau un film .

Astazi am surprins-o pe maica-mea citind  „Decat o revista”. Era absorbita. A ridicat ochii si mi-a zambit entuziasta.Ea, performanta lui „asa ceva nu se face”, ea cea care oroare de „despuiatul in public” imi explica cat de frumoase si expresive sunt pozele, cat de direct si sincer este textul !

Deci sa fie clar… stiu ca nu sunt un guru al presei romanesti, nu sunt un critic avizat, nu sunt nici macar un blogher influent, da’ ascultati-ma ce zic (pe gratis, ca e reclama benevola!): CITITI-O, SI-O SA VEDETI C-O SA VA PLACA! E o gura de aer proaspat intr-o mare de parfumuri sintetice amestecate cu iz de hazna!

 
 

Etichete: , , , , ,