RSS

Arhive pe etichete: dealuri

toamnă pe dealuri

Ce oare s-ar mai cuveni adăugat?

 
8 comentarii

Scris de pe 1 Octombrie 2017 în de viata

 

Etichete: ,

tineret-factor activ

Un motiv in plus sa fii bucuros ca ai tineret pe langa casa: te scoate din penele tale caldute, de balaur chiftit de prea multa mancare, innacrit de ea lume si munca, dornic de-o blegeala amortita sub pretext de sarbatorire a schimbului de ani.

Si uite-asa te pomenesti serpuind heberee printre dealuri si munti, cu brotacul furibund urcand vitejeste (sus, sus, sus romane sus…)  drumuri modeste , inspre Apuseni. Iar ceea ce-a debutat ca o treaba ce trebuia facuta si hai sa nu mai comentam, s-a transformat cumva magic  intr-o calatorie minunata ca o poveste de iarna, ca sa nu mai vorbim de beneficiile unui prelungit (150 km) moment mama-fiica, demn de un film epic.

01.01.13 004

Ocazie cu care mi-am mai amintit o data, desi nu era nevoie, cat de mult imi poate placea iarna si cate de frumoase pot fi dealurile si muntii.

01.01.13 008

01.01.13 009

01.01.13 010

01.01.13 012

01.01.13 011

O data la dus, la fine de an vechi. O data la intors, la debut de an nou.

Acuma balaureanca junioara si-a luat zborul spre cele zari europene.

Am ramas cu tineretul blanos, care invata sa fenteze sapuniera de pozat.

02.12.12 001Deci tot joaca, copilareala si distractie…

Pana maine! Caci pauza s-a cam terminat… Reincepe cealalta distractie, de oameni mari.

02.12.12_ 002

 
20 comentarii

Scris de pe 2 Ianuarie 2013 în de viata

 

Etichete: , , , , , ,

gradina de toamna cu carciumarese si infractori

Vichendu’ a inceput divin: cer plumburiu, ploaie țârcotită fin, dealuri imbrobodite in valuri de ceață. Ce zi superba de toamnă! – mi-am spus fericita, căutându-mi  nimic de lucru  prin casă.

N-a fost să fie prea mult bine… pe la amiaza norii s-au imprăstiat care-ncotro, lasând in urma lor un cer mai degraba spălăcit si nehotărat, nici senin, nici acoperit. Dacă tot nu mai ploua am iesit pâna afară să-mi mai bucur ochii cu ultimele incăpățânări florale.

Cum spuneam mai zilele trecute: de la o vreme sunt căzută răău in admirația cârciumareselor.

Nu mă mai satur să mă minunez de extrema ingeniozitate a formelor

(Bobiță tu nu acuma, imediat vine și randul tău!)

…ăă …cum ziceam, ingeniozitatea și varietatea formelor

și completa neinhibiție in materie de culoare

Si-n starea asta de zen (fara benzen), in care imi mângaiam cu privirea și cu sufletul meu liric florile pe cale de ducă, ce-mi este dat să vad și să nu cred ochilor? Cine se-arată in loc de maximă interdicție, de supertabu, de mega anatemă?

 – Miorythicus! Ce cauti in strat, nemernicule?

 – Aăăă…fac un studiu de botanică aplicată

… combinat cu unul de cinetică a salturilor dintr-un plan inferior intr-altul superior

Si na-na-na, na-na-na, te-am fentat! Si-acuma ma duc la mama, prinde-ma daca poti!

Normal ca dupa chestia asta l-am certat ingrozitor,! Iar el a fost atat de afectat incât a adormit oftând cu sughițuri, imediat dupa ce a luat o gustare frugală.

 
31 comentarii

Scris de pe 13 Octombrie 2012 în blanosii

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

ibăştoc. despre cum am ajuns acolo

Da, am fost. Fomeie ţapănă (mai lesne săribilă decât ocolibilă), săltată gratios peste prima jumatate de secol, m-am azvarlit plina de elan pionieresc in aventura Ibăştocului din Ibanestii de Padure. Si – tulai, Doamne!- bine-o fost!

Marturisesc (ce-mi mai place sa ma marturisesc de la o vreme!) ca, initial, mi s-a parut o utopie blogheristica. Curiozitatea si naivitatea (pe care ma incapatanez de prea multi ani sa mi le cultiv ca sa mai fac abstractie de ele) m-au impins sa ma bag si eu in seama si sa m-a anunt ca participant potential.

Iacata de ce, ca tot ardeleanu’ care dac-o zâs o zâs,m-am pornit joi, intr-o vreme, la ora la care Clujul incepea sa se incinga, la propriu si la figurat. Mi-a trebuit un secol ca sa-l strabat de-a cherestulu’, tarandu-ma odata cu alte sute de masini, de la un semafor la altul. Interval de timp numa’ bun de emis gândiri optimiste, gen: „de fapt ce caut eu acolo?” / „o sa fiu un fel de magar intre oi” / „una e pe net, alta in realitate” / „de fapt ce caut eu acolo?” / „oamenii astia se stiu de mai multa vreme,de fapt eu ce caut acolo?” …

In mod bizar, cand am iesit din stransoarea orasului, calatoria m-a acaparat si-am sarit cu totul in plina vacanta. A fost ceva foarte brusc, foarte abrupt, si foarte profund.

Doar eu, drumul (urcand, coborand, serpuind printre dealuri) si vara de august, cu simfonia ei de linii, culori, nuante, tonuri si mirosuri. Si ce dac-am luat niste gropi? Si ce dac-au mai fost si soferi badarani? Cerul a fost limpede, dealurile verzi, Margineanul mi-a cantat (si nici eu nu m-am lasat mai prejos!), iar Brotacul Furibund si-a facut cu prisosinta datoria. Ce-mi puteam dori mai mult? 

De la Reghin incolo, drumul a luat-o prin padure. A fost atat de frumos incat a-nceput sa-mi vibreze plexul solar! Noroc cu drumarii care-au inteles ca pericolul de a te lasa furat de peisaj e mult prea mare, asa ca l-au contracarat plantand gropi strategice, nenumarate gropi strategice, mari, adanci, imprevizibile … cu atata darnicie incat te obligau sa revii rapid la statul absolut prozaic de sofer cunascator de amarnice injuraturi (am mai avut cateva alunecari ocazionale in starea de zen admirand peisajul absolut fabulos, dar au fost iute soldate cu trosnete prevestitoare de dejghiocare de Brotac Furibund, asa ca m-am lasat pagubasa).

Si-am ajuns. Si nici macar nu m-am simtit stanjenita. Oare de ce ma asteptam sa ma simt stanjenita? Oare cum m-as fi putut simti stanjenita de niste oameni frumosi, si calzi, si nebuni exact atat cat trebuie ca sa ma simt in largul meu?

Pentru ca, inainte de toate, sa recunoastem, ai nevoie de-o doza sanatoasa de nebunie sa te apuci sa organizezi asa ceva. Sa aduni fata in fata, in plina realitate, oameni care se cunosteau -cei mai multi- doar in spatiul virtual (acel caldut spatiu virtual care te cam lasa sa arati doar ce vrei tu, sa spui ce crezi tu ca suna bine, sa brodezi povesti, sa insinuezi nuante siderale despre adevarul tau, doar al tau…).

Si sa-ti rupi din timpul intotdeauna prea putin, proiectand, organizand, negociind,rezervand, angajand, punand obrazul pentru cunoscutii-necunoscuti ce urmau sa se cunoasca. Sa crezi ca cei care promit ca vin chiar vor veni, sa ai incredere ca vor fi la inaltimea impresiei lasate acolo, pe blog, al tau sau al lor, sa nu-ti fie frica sa-ti asumi un potential esec  (saru’mana Mel, sa traiti do’m’ Pesti, s-ar putea sa ma insel, dar cred ca ati fost niste înaintemergatori in lumea asta ireala a blogheritului !)

Si-apoi iti trebuie o doza zdravana de scranteala ca sa te sui in avion, sau masina si sa te pornesti hebereu din Germania, Italia, Muntenia, sau Moldova (Ardealul deja n-are rost sa-l mai amintim) ca sa te intalnesti cu … (hai sa nu-mi mai exhib prezumptiile tenebroase).

Tot ce-am scris pana aicea a mers uns, fara vreun efort major, cuvintele s-au aliniat cuminti, fara sa trebuiasca sa le vanez cu incrancenare. De la o vreme, insa, stau si ma uit la ecran si-mi dau seama ca mi-e tare greu sa formulez in scris starea de bine in care am plutit din acel moment (si care vad ca se prelungeste nepermis de mult). Si-ncep sa ma intreb cat de mult se cuvine sa-ncerc s-o fac.

Hai ca mai deliberez cu mine insami inca o vreme. Pe seara o sa mai pun niste poze. Cu peisaje. Pe cele cu personaje o sa le postez dupa ce voi cere voie personajelor.

 
15 comentarii

Scris de pe 23 August 2011 în hai sa vorbim discutii

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

dimineata

O dimineata atat de perfecta incat  pursisimplu 😀

Poveștiri.

 

 

 

Gata, m-am hotarat, ma duc sa fac miscare!

 
2 comentarii

Scris de pe 16 Iunie 2011 în de viata

 

Etichete: , , ,

spleen

Dupa ropotele de ploaie cu efecte speciale de ieri dupamiaza si de azinoapte o dimineata nehotarat cetoasa anunta o zi cu evolutie incerta:

Intotdeauna am fost de parere ca apa si lumina se stiu juca tare frumos impreuna

Dealurile mele … tot la locul lor…

iar jardinierele, in continuare edulcorate si impertinente

Nu stiu cum am reusit , da’ anul asta am fooarte mult roz  in jardiniere

si, desi am pretentia ca sunt o fire optimista, nici macar nu sunt un mare fan al acestei culori.

Tocmai constat baiuri la aparatul de fotografiat, asa ca sar peste vestile din straturile cu rosii (sunt bine fetele, tot mai rotunjoare si mai apropiate de momentul saltului in castronul cu salata), sar peste neimplinirea ceremonialului cu tunsu’ ierbii, eh… sar peste multe altele si concluzionez dramatic ca, dupa alte doua reprize de ploaie cu spume, norii atarna din nou, ciumeti, vinetii si cu vizibil bazdac  peste capetele noastre.

 
9 comentarii

Scris de pe 7 August 2010 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , ,