RSS

Arhive pe etichete: declaratii

pervaz de martie 2017

Decat niste floricele. Unele mai mari.

Altele inca mititele.

Fiecare in ritmul ei, nu fortam pe nimeni.

Cu certitudine dimensiunile sunt compenste prin atitudine!

In rest…surfing pe creste de valuri de declaratii.

 

 
2 comentarii

Scris de pe 12 Martie 2017 în de gradina

 

Etichete: , , ,

sindromul aprilie

Dom’ne, mie iar nu-mi iese aprilie la socoteala!

Oricum fac, oricum ma organizez (sau nu), aprilie vine si se duce fara sa-l simt.

Martie inca s-ar mai baga in seama un pic, mai niste intamplari cu borcanele (ca in februarie ma cam leg de calorifer, numa’ sa nu ma scap la seminte), mai niste trairi cu rasariri, frunzulite si radacinute, acolo, niste miracole vegetale de un verde fragil … mai un oftat ca iara ninge…

Picture 157Picture 179Si trece martie.  Fiscul isi aduce aminte ca el de mult n-a mai cerut niste declaratii (he he, ce ironie fina din partea mea, sper sa-l fac sa se simta jenat), asa ca dosarele incep sa dospeasca tot felul de acte, de situatii, de declaratii, care starnesc niste termene, care preseaza, preseaza…

Pe-afara se-ntampla chestii

Picture 227teo 053teo 065teo 066teo 068teo 069

Da’ cine s-apuce sa vada ce se-ntampla? Pana cand sa-ntorc de-a binelea capul, aprilie tusti pe langa mine si pe-aci ti-e drumul!

Fix asa am patit si anul trecut. Si acu doi ani. Si…Gata, ajunge, nu mai merge asa!

O sa-mi pun un memo pe telefon, pe calculator,mai bine pe telefon si pe calculator, pentru 30 martie urmator: atentie, urmeaza aprilie, nu uita sa-l bagi in seama!

 
8 comentarii

Scris de pe 5 Mai 2015 în de viata

 

Etichete: , , , , , ,

mârâieli

Da, recunosc, am cam dat-o cotită pe după bibliorafturi, declaratii, teveauri, nerezidenti, beasefeseuri, deductibilităti si ne, balante, jurnale, declaratii, muuulte declaratii si alte asemenea. Pur si simplu n-am mai avut nici timpul, nici tăria de-a pretinde că-s balaurdegrădină in timp ce mă simteam tot mai sobolandeterfeloage obosit si mânios pe ea lume si viată si cine m-o pus să mă apuc de-asa o meserie păcătoasă. A fost prea mult, abrutizant de mult, le spun tuturor ca ăi’ de sus si-or pus in gand să extermine sleahta de contabili, da’ lumea intelege doar că eu am luat-o hia prin pădure, oricum, vă rog să retineti ideea de bază: dacă vă iubiti copiii bateti-i pana cand râd dacă-i auziti că le trebuie contabilitate!

In rest, cred că nu-mi iese la socoteala luna aprilie. Stiti voi, luna aceea in care totul se trezeste la viată, totul palpită, verdele zvâcneste, ciripelele păsăresc, pomii zumzăie iar grădinarii viseaza frumos si nu-si mai văd capul de grădinarit.

C-a fost la inceput un zvon

07.04.2013 020ceva zvâcniri

13.04.2013 004premonitii

13.04.2013 011

Apoi lucrurile au inceput să se precipite

17.04.2013 008

21.04.2013 027

21.04.2013 037

26.04.2013 020

Pomii au iesit la inaintare cu un look tineresc21.04.2013 039si pană la urma s-a dezlăntuit inflorirea generalizată

26.04.2013 02921.04.2013 045

26.04.2013 023

27.04.2013 019…toate dintr-odată, cumva galopant, in disperarea de a prinde momentul indelung asteptat…

27.04.2013 018

28.04.2013 001

28.04.2013 004Până la urmaă, numărand pozele, iese la inventar si aprilie. Dar doar la numaratoare.

Am vazut, dar n-am apucat să mă bucur.

Am auzit, dar n-am apucat să tresar.

Asa ca solicit vehement să vină un mai linistit, cu soare, cu ploi, cu soare, cu ploi, fără alerte contabile si fără coduri meteo, cu răsaduri, transplantări, insămantări si alte peripetii de grădina, s-apuc să simt si eu că e primavară!

 
32 comentarii

Scris de pe 28 Aprilie 2013 în de viata

 

Etichete: , , , , , , , ,

despre contabili (si nu numai)

La început de an contabilii trăiesc periculos.Adrenalina ii inundă, devin agitaţi, morocănosi, uneori isterici. Chiar malefici, spun unii, când ii aud pronunţând cifre indecente reprezentand impozite, nenumarate feluri de impozite şi taxe datorate. Colcăie in birourile lor inundate de terfeloage, cabluri şi praf, vorbesc intr-o limbă pe care par s-o intelegă numai ei ( ai văzut noul treisute?/am depus osutăle!/ nu sta ca blegu’, bagă şi tu un provizion!), doamne cu aspect distins incep să injure ca nişte birjari bătrâni mirosind a mahorcă, bărbaţi bine plâng viril ascunşi prin toalete, în jurul lor ninge, plouă, iese soarele, vine şi  pleacă taifunul, ei calculează, calculează, calculează…

Fac parte din categoria „detestabililor de care ai nevoie si care te mai si costa”: dentişti, notari, avocaţi… contabili… Dar dacă dentistul te scapă de-o durere, avocatul de-o celulă sau pensie alimentară, notarul veghează respectuos la o moştenire, contabilul îţi spune, sec si stupid, cât ai de plată veci pururi nesătulului stat (alt pesonaj odios, ubicuu, malefic şi suprem detestabil !) fără să se obosesca să-ţi asigure şi resursele.

Una din puţinele lor calitati este că întotdeauna sunt de vină. Când vine poliţia, că cineva i-a spart un geam vecinei de vis-a-vis, primii umflati şi duşi la sectie sunt administratorul firmei (doar ştie tot românul că administratorul e hoţ prin definiţie) si -aţi ghicit!- contabilul. Să deie cu subsemnatul, ca precis o umblat el undeva pe la cifre si de fapt n-a fost un geam, că era o oglindă venetiana, moştenire de la bunica din Amaraştenii din Vale şi nici n-a fost spartă c-a fost delapidată şi …

Da, recunosc, fac parte din gască. Cei care mă stiu din tinereţe fac cruci şi stuchesc in sân cand află cu ce am ajuns să mă ocup, chiar şi eu mă minunez câteodată ce renghiuri ciudate iţi poate juca viaţa. Si dacă din meseria asta îmi câştig pita cea de toate zilele înteleg să mi-o asum fără prea multe fasoane, aşa, contabiliceşte, adică cu toate activele şi pasivele ei. Inclusiv cu stilul „smuls” de la inceputul, mijlocul si sfârsitul anului, cu neuronii terorizaţi de toate codurile astea mai mult sau mai putin fiscale, cu confruntările nu tocmai tovărăşeşti cu diverşii reprezentanţi ai diverselor instituţii, cu clienţii convinşi că tot ce e hartie (chiar si igienica) ţine de contabilitate, cu etc, etc.

Sfârşit de zi de muncă, de săptămână, de campanie de depunere a unui nou rând de declaraţii. Cu gândul la weekendul planificat a fi consumat anodin si voluptos printre borcănele cu pământ, seminţe şi alte alea, mai deschid odată mailul, pentru o ultimă verificare. Constat că am primit de la o amică, colega de breaslă, un FW, genul acela cu o listă infinită de adrese la activ, purtător de îngeraşi şi cătelasi drăgălaşi, îndemnuri virtuoase spre o viată mai zen, sau pur si simplu cu poze faine. Nu prea mai pierd vremea cu ele, da’ asta are un titlu provocator – CE FAC CONTABILII IN TIMPUL LIBER – aşa că mă face curioasă şi-l deschid.

Poze. Fără text. Fără muzică. Devin atentă, după puţin timp imi pică fisa şi incep să rânjesc.

AŞA EEEE!  FIX  AŞA E!

Habar n-am cine e autorul, da’ nu pot decat să-l felicit! Ăsta ori a facut parte din sistem, ori a avut un reprezentant pe lângă casă, prea a inteles perfect cum devine chestia cu contabilu’, cum trebuie să ia el fiecare poveste incâlcită, s-o jumulească de floricele şi lup si scufită roşie, floricelele să le jumuleasca de petale, lupul de păr si de nărav, scufiţa de roşie si de deductibiltăţile din paner şi pe toate sa le aseze in conturi, pe feluri de venituri si cheltuieli, si să … nu mai continui, c-ar insemna să vand mult prea ieftin niste secrete  profesionale de mare anvergură.

Pozele mi se par mai mult decât haioase. Savurez detaliile. Comentez de una singură. Râd de comentariile mele. Îl expediez şi altora, să vadă şi ei in ce hal au ajuns. Închid.

Totuşi, ceva nu e chiar in regulă. Mai deschid odată.Ce nu e dom’ne in regulă?!

Ha! La penultima poză, trei maşinuţe sunt orientate spre dreapta, una spre stânga!

„Sold pe invers!” mă pomenesc spunand cu voce tare.

Dintr-o dată mă sperii. Eu de mine.

Închid totul şi plec repede acasă.

 
34 comentarii

Scris de pe 25 Februarie 2012 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , ,