RSS

Arhive pe etichete: doua fete

pseudo studiu de caz

In vestiar, la bazin. Mama danubiano-pontică, s-o numim de-aici-șa MDP, are două fete. Una de vreo 8-9 ani, alta de vreo 5. Frumușele ca doua păpușele, cu personalitate, aplomb si personalitate ludic-revendicativă. Incearcă să le bage pe amândouă odată la dus, în acelasi separeu, pentru o spălatură la două maini,două fete si-o mămică, da’ nu-i reușeste. Cea mică nu vrea. Nu-i place la înghesuială, ea vrea separat. Cea mare suportă stoic toată săpuneala, cu conditia să nu-i dea jos costumul de baie, că-i e rusine, c-o vad tantile. Cea mică se strecoara în alt separeu, dă drumul la apă, care se nimerește a fi rece, așa ca urlă ca din gura de șarpe. MDP o înșfacă de-o aripă și încearcă din nou s-o înghesuie la comun, da’ ea nu și nu, dorește tratament separat, așa ca pana una-alta asteaptă pe culoar, bâzâind și uitându-se fioros la restul lumii. In scurt timp sora mai mare apare trasă din cap pana-n picioare într-un uriaș prosop. A’ mică descoperă că tocmai i-a folosit prosopul preferat, așa ca pune din nou sirena la maxim. MDP o plantează plocon pe cea mare pe-o bancută, langa un calorifer, îi șuieră un „de-aici nu te miști”, o înșfacă pe aia mică și dispare cu ea la dușuri. Cea mare se apucă de bâzait, că întotdeauna mama face cum vrea aia mică, nu cum vrea ea. Din încaperea cealalta se-aude vocea iritat-plângăcioasă a mamei amenintând-o pe artista independenta „dacă nu stai cuminte eu te las sa te speli singură!” Cea mică conchide ca e un pic obosita de atata initiativa, așa că se liniștește cateva minute. Pana la urmă apare infofolită într-un prosop identic cu al surorii ei, toată numai ochi și obraji trandafirii. In spatele ei, c-o figură placid-încercanată, se prelinge mama. Urmează ritualul imbrăcării: patru șosetute, doi chilotei, două maieuașe, pantalonași, bluzite… fetele s-au liniștit, sunt destul de participative, întind cand o mană, cand un picior, se mai inghiontesc, asa fratește, mai chicotesc. Urmează etapa superioară a uscatului parului. MDP cotrobaie putin intr-o sacoșă uriașă, in mod clar dotată cu chestii pentru absolut orice situatie, și scoate – nu, nu o rachetă aer-sol – un uscator de păr ultraperformant și două sandviciuri.Fetele mănanca voiniceste, râd, dau din picioare, mama le uscă pletele balaie in paralel, ca să nu iasă cu suparare. Mă surprind trăgand cu ochiul la grup. Mi-e putin milă de MDP,  e întru totul grijulie și devotată, hotărată să le facă pe toate si a naibii de obosită să le facă pe toate. Pe intreaga derulare a actiunii n-am văzut-o schitând nici macar un proiect de zambet, nici o palidă relationare cu cei din jur. O văd cumva captivă in maternitatea ei, și nu pot să nu mă gândesc, cu compasiune, că greul abia de acum se apropie, putine anotimpuri o mai despart de etapa crâncenă a pubertătii fetelor.

In acelasi timp, maman français, s-o numim pe scurt MF, dotată și ea cu doua fetite, cam de aceeasi vârstă (poate cea mică e un pic mai mică) vorbeste la telefon, în timp ce se imbracă. Da, ea pe ea insăși. Si fetele se imbracă. In timp ce-și trage pantalonii, cea mare se uita cam mirată la agitatia celuilalt grup. Cea mică se lupta indârjit cu niste ștrampeli foarte rebeli, care nu vor cu nici un chip  să nimerească piciorul care trebuie. Sora nr.1 observă și-i sare in ajutor. Intr-un interval de timp record fetele sunt imbrăcate. Cea mare incepe să-și usuce parul. N-are prea multa răbdare, consideră rapid ca și-a rezolvat coafura, asa ca trece la „aranjarea” părului scurt si ciufulit al celei mici. In urma acestei actiuni frătesti cea mica devine și mai ciufulită, toată e numai smocuri si creste rebele. Uitându-se in oglinda, le umflă râsul pe amandouă.  Mama, continuand să sporovaiasca melodios la telefon (a mai observat cineva felul cantat in care isi modulează frantuzoaicele vorba, de parca ar ciripi o șansonetă ?) trece la verificări. Nu, cea mare nu e bine uscată … urmează o privire cu geană ridicată, fetita oftează cu botic și, cam impotriva vointei ei, trece la finalizarea procesului tehnologic de uscare a propriei podoabe capilare. MF incheie convorbirea telefonică și preia desăvarsirea uscării ăleia mici. La final se face o clacă, toata lumea participă la strângerea tuturor slapilor, căstilor, prosoapelor, costumelor, sampoanelor, colacilor si altor cele, maman mai dă o ultima verificare finală cu retuș, incheie un nasture, ridică un pantalon, etc. Al fine transmite fiecăreia dintre fetele ei câte un grand bisou, le incolonează și părăsesc vestiarul, nu înainte de a saluta în cor „la revedere”. In urma lor, de pe culoar, se aud chicoteli.

Mama danubiano-pontica abia opreste uscatorul de par. In jurul ei e  o mare de lucruri si lucrusoare de adunat. Fetele s-au cam plictisit de-atatea preparative, asa că tare mă tem că pun de-o ceartă.

Plec si eu si mă abtin sa trag vreo concluzie. V-am spus, e un pseudostudiu.

Pe un caz absolut real.

sursa foto - peteavaro

sursa foto – peteava.ro

 
31 comentarii

Scris de pe 8 decembrie 2012 în de viata

 

Etichete: , , ,

subiecte

Vineri dimineata, in drum catre birou. De jur imprejur totul e gri. Ploua marunt si gri.

Observ de la distanta doua fete.  Chiar nu-mi dau seama ce anume mi-a atras atentia la ele. La ora asta probabil chiulesc de la scoala. Par sa invarta vreo 18-19 ani. In realitate or fi avand 13-14.

Una mai mica, brunetica cu un ten foarte alb, cu parul valvoi (incercand probabil sa mai castige cativa centimetri fara sa-si faca detestabilul coc) asculta concentrata peroratia celeilalte. Nu pare foarte convinsa.

Cealalta: mai inalta cu un cap decat prima, alura atletica, gesturi largi.Toata atitudinea ei exprima convingere.

Devin de-a dreptul curioasa. Oare despre ce povestesc? O barfa zoaftosa despre vreun prof, despre vreo colega? Nop, n-au sclipirea aceea febrila in ochi. Vreo peripetie in amor? Nici asta nu-mi vine sa cred, nu au aerul acela special, cum ca impartasesc o mare taina… Pare mai curand o dezbatere. O dezbatere foarte serioasa as zice, matura, din aia cu argumente si contraargumente temeinice, indelung cupanite.

In sfarsit se apropie si-ncep sa aud:

– … pana la urma altfel se vede: si cand sta si cand e pe drum …  are alta tinuta decat ceilalti!

(Aha, deci e vorba, totusi, despre un EL.)

Plescait cu rezerve din partea brunetelei.

Opintire cu argument final din partea atleticei:

– Tu! Pana la urma un BMW  e un BMW,  si-n oras si pe sosea!

Ce straniu, ce ciudat. Deci despre asta discuta foarte temeinic doua fete cucuiete intr-o dimineata gri.Probabil ca daca as mai putea trage cu urechea la ce discuta doi baieti cucuieti la ora asta as afla ce crema de zi hidrateaza cel mai bine tenul.

Pana la urma fenomenul incalzirii globale ne afecteaza pe toti.

 
13 comentarii

Scris de pe 15 ianuarie 2011 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , ,