RSS

Arhive pe etichete: forsythia

muguri, uitare si incapatanare

Am verificat: am chiulit de la birou fix in 17 martie. Atunci mi-am afanat si pieptanat cele cateva straturi „agricole”, am curatat frunzele capsunilor si fragilor si-am toaletat tufa de forsythia.Care tufa, de atata toaletat, incepe sa arate mai degraba a pomisor decat a tufa. Cu aceasta ocazie am taiat mai multe ramurele inmugurite.

Frumos inmugurite. Dupa atata iarna parca nici nu-ti vine sa te-apuci sa toci si sa bagi la compostat atata promisiune de viata verde. Asa ca am pus  betigasele pe mijlocul  cararii pavate, ca sa ma impiedic de ele cand ma intorc in casa si sa le iau cu mine, sa le pun in vaza.

Ei bine nu m-am impiedicat!  Au ramas, amaratele, pana in 27 martie, adica fix 10 zile. Am mai trecut pe-acolo, de fiecare data mi-am zis ca asta, e o sa trebuiasca sa le-arunc in compostor daca nu m-am invrednicit sa le pun intr-un vas cu apa, dar mereu am gasit ceva mai important de facut. Cand in sfarsit le-am luat in mana am bagat de seama ca nu erau tocmai uscate, iar mugurii pareau sa mai aiba ceva vlaga . „Sunt o bestie neglijenta – m-am rasfatat eu pe mine  – iar voi meritati o a doua sansa!”

A naibii obsesia asta cu sansa, da’ cateodata chiar functioneaza:

Dupa 2 zile, tuflite inhalba de pe pervaz, arata dupa cum se vede.

10 zile au asteptat pe beton. Noaptea s-au invelit in bruma, nimeni nu le-a intrebat de sanatate, daca nu vor o cana de apa, o maslina, un mizilic cu ingrasamant …Pur si simplu ma fascineaza capacitatea asta incredibila de a supravietui impotriva oricaror vicisitudini, incapatanarea de a lupta pana la capat.

Daca dau mustete le bag in pamant!

Pentru ca merita !!

 
14 comentarii

Scris de pe 31 martie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , ,