RSS

Arhive pe etichete: funizor

ce se întâmplă când n-ai curent

N-ai curent pen’că furnizorul de curent s-a hotărat să facă ceva chestii la rețea. La rețeaua de curent, normal, că doar nu la cea mafiotă, a statului.

E drept că te-a anunțat cu ceva vreme înainte printr-un afisuleț lipit la intrarea-n clădire, dar la prima citire ai tresarit scurt, ai constatat că n-are loc chiar acuma fix, deci te-ai relaxat, la a doua ti-ai zis „numa’ să nu uit”, la a treia făcea parte deja din decor, iar în a patra -hopa!- nu mai aveai curent. Si-atunci nu-ți rămane decat să dai o scurtă în direcția furnizorului, că ce dacă te-o avertizat, chiar așa dintr-o dată trebuia să te agreseze? … una la adresa guvernului, pentru că întotdeauna guvernul merită ceva zoaftos, doar de aia e guvern (principal, secundar, terț, din umbra, paralel, tangențial si/sau perpendicular)… după care îți spui dur și intransigent „poate pe viitor ar fi bine să fii un pic mai atentă”.

Acestea fiind faptele, nu-ți mai rămane decat să te organizezi în situația dată. Hai să pui de-o cafea, să zburde creierii mai vioi. Cafetiera stă mută si se uita rece la tine. Păi măcar niste muzica să punem. Pe ce? Că numa’ dacă nu cânți tu (si de mic copil ai fost avertizată să te abții de la chestii dintr-astea). Poate un solitair, să treaca timpul mai repede? Nu? Atunci un feizbuc de pamplezir? Nici? Telefonul deștept ce zice? Că vrea la încărcat, normal.

Si e asa de liniște. Si multe hârtii. Multe-multe hârtii. Si bibliorafuri. Si-o lumină a naibii de gri și de firavă.

Ok, iesim in lume! Shoping deci! Zona fashion nu, din motive de alterare a siluetei (da, știu, promisesem și de sărbătorile astea că „după” o să mă subtiez ca o silfidă, în nici 3 săptămani, da’ n-a fost sa fie…nici de data asta). De-ale gurii? Numa’ ce tocmai ziceam că silfidă și-alte alea, deci nu. Haida deci sa vedem ultimele noutăți în materie grădinărit!

Si-o să fiu cuminteee, si-o să fiu cuminte, o să fiu cuminte, decât un pliculeț  (hai doo, nu mai mult!) de petunii curgătoare, c-aș mai pune de-un experiment, în rest doar scăldare de ochi și împrospătare de cunostințe în trendurile primăverii.

Și fix așa s-o și întâmplat:


Până la urmă am avut noroc, că m-a sunat o vecină să mă-ntorc la muncă, c-o venit lumina!

În loc de concluzie:

  1. Văd că n-are rost să mă dau mimoză că mi-aș fi rezolvat tulburarea obsesiv-compulsivă în materie de cumpărare de seminte.
  2. De fapt eu n-am avut nici o vină, ca de fiecare dată dealtfel, furnizorul a-ntrerupt curentul!
  3. Conform amenințărilor psihologilor, uterior consumării acțiunii de cumpărare dezlănțuiă ar fi trebuit să mă confrunt cu remuscări, scăderi ale stimei de sine, etc. Aiurea, m-am distrat mai ceva ca un copil c-o zdrăngăneauă nouă, chit că cele mai frumos împachetate cutiuțe s-au dovedit a fi doar niste prostioare ceva mai scumpe.PS – Si nici măcar n-am găsit seminte de petunii curgătoare. Deci  se lasă cu VA URMA!
 
9 comentarii

Scris de pe 10 februarie 2018 în de gradina

 

Etichete: , , ,