RSS

Arhive pe etichete: gradina

iunie 2015

Da, stiu, a cam trecut. (Serveste la ceva invocarea ideii ca abia acuma am bagat de seama? Nu? Ok, sa fim seriosi, nici macar n-ar fi adevarat.)

Deci, conform alinierii anterioarelor luni, iunie a venit tiptil si-a plecat ca fulgerul. Eu,conform anterioarelor trairi,  am intarziat cu toate cele prin gradina, da’ macar de data asta m-am bucurat de fiecare zi cu soare si-am savurat fiecare ploaie.

Pe cand altii recoltau deja, rasadurile din straturile mele aratau ca niste strumfi verzi.

iun 0015

Adica verzi-verzi, da’ strumfi.

Florile din jardiniere abia se hotarasera sa-si dea drumul.

iun 0018

iun 0019

Dar verdele viu duduia pretutindeni, parca auzeai pulsand seva … si daca te uitai mai lung parca le vedeai pe toate inaltand-se sub ochii tai.

iun 0011

iun 003

iun 006

iun 030

iun 060

iun 031

iun 037

iun 042

iun 020

iun 038Nu mai putin adevarat este ca, dupa mintea mea, vara ar fi compusa din cinci luni iunie.

iun 058

Pacat ca nu ma-ntreaba nimeni.

 
8 comentarii

Scris de pe 13 septembrie 2015 în de gradina

 

Etichete: , , , ,

uzurpatorul de blog

A mai bagat cineva de seama ca-n blogul gradinarului „incepator dar indarjit” personajul gradina e tot mai putin prezent?

Ca-n locul sau se insinueaza tot mai insistent alte personaje?

Ok, e toamna! Cate povesti sa mai spui despre gradina de noiembrie, mai ales ca te-ai tot minunat si anul trecut, si-acu’ doi ani despre cum se retrage ea spre sine, in prag de iarna?

Ei, cate ceva tot se mai gaseste. Surprize marunte se mai ivesc pe ici si pe colo, cu conditia sa ai ochi pentru ele.

Si personajul noiembrie, in sine, ar putea fi mai mult si mai desc invocat, ca zau ca mai are destule de zis

 

Da’ cum sa mai ai timp de chestii serioase cand vine asta micu’ si cu mamica lui si se baga in sufletul tau, de parca nici nu mai apuci sa respiri?

Adolescent rebel, insirat din petece incongruente, cu o coafura etern ravasita, ochi de inger si apucaturi de diavol, reuseste sa starneasca reactii adverse si numai prin modul insolent in care-si poarta coada. In primul rand de la mama, care vrea sa scoata din el un veritabil print de cartier.

Biata de ea tot incearca sa-l faca sa inteleaga regulile bunelor maniere. La inceput cu vorba buna. Discret, in mai toate colturile curtii.

Pana la urma tot se lasa cu o aplicare de constitutie.

Peste care trece lin, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Apoi urmeaza o scurta relaxare.

In vederea punerii la cale a altor porcarele.

Iara eu, ce sa fac eu? Bineinteles…consemnez.

 
26 comentarii

Scris de pe 11 noiembrie 2012 în blanosii, de gradina

 

Etichete: , , , , , , , ,

final de stagiune


 

 

 

 

 

Anul asta cam atat in exterior. Ne retragem dincoace de geam.

 
15 comentarii

Scris de pe 31 octombrie 2012 în de gradina

 

Etichete: , ,

pantofi zâmbind cu toţi dinţii

După cum de mai multă vreme povesteam… cea mai consecventă căutare cu care se impiedică lumea de poarta gradinii mele e legată de pantofi. Totul a pornit de la o postare c-o defilare cu baieti frumosi din 2011, căreia i-am lipit eticheta „pantofi cu toc”. Un an jumate’ după, constat că oamenii caută, parcă tot mai abitir, pantofi.Termenii căutarii sunt foaarte variaţi: de la foarte simplul şi atotcuprinzătorul pantofi, trecând prin mai specificele precizări gen pantofi cu toc/pantofi fără toc/pantofi cu platformă/ pantofi cu toc de 15/pantofi cu toc de 20/ poze cu pantofi cu toc imens şi ajungand la căutari  îndrăzneţe, de-a dreptu’ elitiste: sandale cu toc de sticlă/cei mai frumoşi pantofi cu toc din lume/pantofi cu toc înalt făcut din blană (mărturisesc ca asta din coadă îmi bulversează rău sinapsele emisferei cerebrale drepte). 

Şi uite-aşa, eticheta buclucaşă continuă să deruteze lumea, căutatorii de încălţâi greşesc uşa, şi-n loc de raionul cu chestii şic cu toc sau fără toc, dau de-o gradină de balaur cu cepe, roşii, castraveţi, zeamă de urzici, mulci, mere, pere, căţei, bâzdâgănii şi alte întâmplări şofereşti.

Aproape că mă simt usor vinovată inducand lumea intr-o astfel de eroare! Aşa că, pentru a-mi merita măcar cu un pic mai mult vizitele tematice, iote ce pantofi frumoşi am găsit de etalat la loc de cinste (intre grămada de compost şi cea de bălegar) : eleganţi, cu stil, cu ştaif, cu umor.

P.S.1 Mai sesizeaza cineva zâmbetul galeş, cu accent englezesc?

Sursa: designboom (chiar trebuie sa fii fanatich and young ca sa-ti tune asa ceva prin cap 😀 )

P.S.2 Pentru inviorarea traficului ma gandesc serios sa scap pe undeva o eticheta cu sex.

 
11 comentarii

Scris de pe 16 octombrie 2012 în hai sa vorbim discutii

 

Etichete: , , , , , , , ,

pericol de curcubeu

Iata cel mai neinhibat curcubeu ce mi-a fost dat sa vad vreodata.

In linie dreapta, pana la casa de dupa care s-a gasit dumnealui sa se arcuiasca la noi, sunt mai putin de 100 de metri!

Si stand eu asa, muta de admiratie, numa’ ce-mi pica fisa: daca-mi rasare peste-o ploaie vreun curcubeu in gradina? Si daca, din greseala, nauca si luata cu gandurile, ma scap si trec pe sub el?

Ca unii zic ca…

 

 

 
12 comentarii

Scris de pe 11 iunie 2012 în de-a naibii

 

Etichete: , , ,

amanare

Nu mi s-a prea aratat anul asta. Primavara a fost cam zapacita: la inceput s-a incapatanat sa fie iarna, apoi a uitat sa ploaie, dupa care si-a adus aminte si nu s-a mai oprit. Eu mi-am facut numarul cu semnitele, borcanelele, rasadurile, calirile, plantarile, mulcirile etc si-am fost in contratimp. Adica daca a fost vreme buna am contabilizat eroic, iar cand am apucat la niscai timp liber am batut marunt din buze ca ploua, bate vantul si cineva de-acolo de sus precis face misto de pretentiile mele de gradinar.

Din semintele puse direct in pamant n-a iesit nimica. Morcov, salata, patrunjel, ridichi…nimica! „N-au fost bune semintele!” am concluzionat eu doct. Dar chiar toate? Apoi am „insurubat” rasadurile. Rosiile au stat si s-au gandit si s-au codit si s-au izmenit si doar intr-un mare tarziu s-au hotarat sa-nceapa sa creasca. Prazul s-a tinut tare cam o saptamana dupa care a disparut ca si cum nici n-ar fi fost pe-acolo vreodata. Vinete n-am mai pus, ca dupa recolta spectaculoasa de anul trecut am concluzionat ca e bine sa las pamantul sa se odihneasca putin. Ardeii i-am uitat. Pur si simplu. La o vreme mi-am dat seama ca n-am pus nici macar un fir de ardei. (Cat de varza poti sa fii ca sa uiti sa pui in pamant niste seminte de ardei?) Pe de alta parte, in doua zile si doua nopti in care am omis sa mai vigilez cu zatul si cu gelul in mana, porcii de melci mi-au mancat toate craitele. Asa ceva n-am mai vazut: le-au mancat cu tot cu tulpini … au lasat in utma lor doar niste niste milimetrice cioturi perfect epilate!

Hai sa n-o mai lungesc. Cum ziceam, rosiile s-au apucat sa creasca. Incet-incetisor si-au dat drumul fetele! S-au inzdravenit, s-au inverzit, au dat frunze noi si-au luat-o in sus. Pana intr-o zi, cand am gasit prima victima, cazuta in coma profunda cu radacina complet sectionata. Resuscitat amarata intr-o halba cu apa, promis temnita silnica -cu lant greu si nu de aur la gat- prim-banuitului Bismarck, dupa care vazut de treburi. Dupa doua zile shock si groaza-n strat: inca doua victime! Era clar, aveam de-a face cu niscai serial killeri de alta sorginte…In mai putin de-o saptamana, din cele 20 de rosii cate erau initial in strat, au mai ramas in picioare fix jumatate. Sapte sunt la terapie intensiva

urmand sa se intoarca in curand in stratul de productie, in timp ce trei presupun ca-mi zambesc serafic din raiul rosiilor verzi. Asta nu mai era mica ciupeala, puteam sa-i zicem clar macel!

Am fost trista, am jelit epic, lumea a sarit cu compasiunea si cu sfaturile, eu m-am conformat. Am pus strategic capcane din jumatati de cartofi. Abia dupa o vreme am realizat ca le asezasem fix invers. Am tot facut controale pe la radacini, am vazut tot felul de bazdaganii [gandaci, rame, viermi (n-au pocnit cand i-am rupt, s-ar putea sa nu fi fost sarmosi), miriapode etc], pana la urma concluzia finala a fost ca a sosit momentul in care trebuie neaparat sa-mi schimb ochelarii. Si-am vrut sa pun si niscai borcane ingropate de inecat eventualele coropisnite. Hm, „eventualele”… Cand am bagat sapa in pamant am dat de niste galerii…ce zic eu niste galerii? … de-o retea subterana atat de densa si de incalcita incat ma mir ca nu s-a prabusit stratul cu totul! Intr-una din gaurile acelea care parea sa duca inspre americani am turnat continutul unei stropitori mari (vreo 8 litri) in cateva secunde. Daca sifonul din baia mea ar fi tot atat de eficient n-as mai gandi atat de des urat la adresa meseriasilor de care am avut parte.

Era clar ca-i prea mult  Pentru mine, pentru cei cativa metri patrati de agricultura din gradina mea, pentru timpul pe care pot sa li-l dedic, pentru toata „stiinta” pe care-am furat-o de pe ici si colo. Stateam tampa pe marginea stratului si-ncercam sa ma concentrez. Ma pregatisem pentru o frumoasa gradina bio. Eco. Sustenabila. Etc.Cu legume de toata felurile, intr-o semipseudodevalmasie, laolalta cu flori, cu albinute, gandacei si toate cele. Fara sapa si fara chimicale. Eram chiar pregatita sa nu lacomesc prea tare. Sa le las si celor mici si marunti partea lor …

Si-n timp ce mi se invarteau mie-n cap roticutele, cam in gol si fara de de prea mare folos, mai mult am simtit decat am vazut fojgaiala discreta la celalalt capat de strat. O ditai coropisnita se grabea sa iasa la suprafata, probabil deranjata de inundatia recent provocata. Mare, bine hranita, foarte dornica de viata, se grabea sa dispara in peisaj. Acuma stau si ma minunez de reactia mea: racnet scurt, transa, taiat animalul fix in doua jumatati, perfect egale. N-a contat ca , poate, era vorba de o mama singura ce-si hranea cu greu cei doua sute de urmasi. Nici ca legea e de partea ei, fiind o vietate pe cale de disparitie. Am omorat-o pur si simplu si m-am simtit foaarte bine, ca si cum as fi reusit, macar un pic, sa razbun bietele rosii.

Concluzia s-a instalat sec, parca cumva din exteiorul meu: gradina bio, eco, sustenabila etc, ramane pentru la anul. Anul acesta o sa ne murdarim cu ceva chimicale de interventie. Caci e prea tarziu, iar nivelul de infestare e prea mare ca s-o mai iau cu metode soft. Asa ca am tras o fuga pana la piata si mi-am cumparat, rusinata si parca asteptandu-ma sa fiu aratata acuzator cu degetul, niscai granule anti. Le-am imprastiat pe straturi cerandu-mi iertare de la toate victimele colaterale, care vor fi acelea. Am tras putin pamant peste ele si-am asteptat.

De ieri seara pana acuma am mai omorat sapte bestii. Cred ca otravurile isi fac efectul, iar ele, cheaune si heberee incearca sa fuga. Iar eu le iau binisor cu sapa si le multiplic, ca sa fiu sigura. Nu mai am tot atata ura in mine, doar dezgust, mi se par cele mai urate vietuitoare cu care am avut vreodata de-a face.

Tipul de la farmacia fitoveterinara a ridicat ochii spre cer, lejer oripilat, cand i-am explicat ca incerc sa-mi feresc gradina de chimicale. „Dupa trei zile o sa fie iara bio” mi-a spus, cam cum vorbesti cu o baba senila. „Poate de la anu” m-am gandit.eu.

 
23 comentarii

Scris de pe 5 iunie 2012 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , ,

vineri. ploua

Sunt trista.

si ma duce-un gand

Spre locuintele lacustre. 

 

P.S. Ma duc in gradina. Instalez capcane.

 
13 comentarii

Scris de pe 1 iunie 2012 în de gradina, de viata

 

Etichete: , , , , ,

plonjand in weekendul prelungit

Atat de mult tanjisem dupa zilele astea libere … incat pur si simplu. Gradina mea plesnind de primavara imi facea ochi dulci de prea multa vreme…nimic nu ma tenta mai abitir decat un pic de uitare de sine printre ierburi, flori, straturi, rasaduri si vise gradinaresti.

Ziua 1.

Am constatat

M-am minunat

de cat de indecent de usor e sa-ti placa primavara in momente dintr-astea

Dupa care am oftat si am tuns iarba.

A fost o lupta lunga si grea, dar am izbandit intr-un final apoteotic!

 Si grozav m-am mai bucurat ca mi-au mai ramas trei zile!

 

 
13 comentarii

Scris de pe 28 aprilie 2012 în de gradina

 

Etichete: , , , , ,

alte constatari si intrebari

Nici nu mai ştiu de când privesc , dimineaţă de dimineaţă, dealurile ingheţate bocnă.

Nici nu mai ştiu de când, seară de seară, clănţănind din ciolanele ingheţate, mormăi şi scot fum pe nara stângă, c-aşa nu mai merge şi mâine o să-mi duc brotacul furibund la doctorul de brotaci furibunzi, să vadă ce boală-l macină de-mi dă căldura fix când dau să intru pe strada mea.

In dimineata asta, aruncand o privire galesă gradinii mele zgribulite,

şi făcand eu tot felul de  socoteli „când o să vină iarna”, mă opintesc brusc,  realizând ca iarna-i instalată bine mersi, cam fara preaviz, de-o bună bucată de vreme.

Chiar aşa: oare când a fost toamnă anul asta?

Căci pe când i-ar fi fost sorocul am avut parte de-o vară prelungită şi oarecum plictisită , dupa care noi ne-am cam precipitat şi-am declarat că gata, e toamnă, unii am scandat „uraaa”, altii „huooo” şi-am ţinut-o asa vreo câteva zile.

Ca sa constatăm subit ca e iarnă-iarnă, cu nopti bocnă şi zile cu soare cu dinţi.

O fi de la-ncălzirea globala? O fi umblat guvernu’ şi la lungimea anotimpurilor?

Măcar de-ar ninge…

Cautarea zile: „pantofi cu toc pt domnisoare poze”

Propunere de gasire: pantofi fara toc pt.domni pozi.

 
8 comentarii

Scris de pe 26 noiembrie 2011 în de viata

 

Etichete: , , , , , , ,

cromoterapie (2)

Sa continuam deci…

 

Abia acuma realizez ce gradina palpitanta am avut anul acesta!

 
13 comentarii

Scris de pe 30 septembrie 2011 în de viata

 

Etichete: , ,