RSS

Arhive pe etichete: gradinari incepatori

detoxifiere

Weekendul asta am pus contabilitatea-n cui si i-am zis sa stea cuminte acolo si sa ma lase-n pace pana luni. La inceput nu i-a prea venit sa creada (sincera sa fiu parca nici mie), o vreme s-a tot foit si mi-a trimis sageti veninoase cu tresariri si spaime de alte declaratii, si alte situatii si alte asemenea ce se cereau imperativ si in regim de urgenta infaptuite, dupa care , vazand ca ma tin tare, s-a bosumflat si mi-a intors spatele.

Sambata , in prima faza de detoxifiere, am dat startul la insamantarile de primavara! Nu, nu chiar la turatie maxima, doar asa, cat sa ma alint un pic si sa-mi reintru in mana. Si-am inceput cu rosiile siberience, ca se pare ca ele-s cele mai vrednice din lot: paulrobensonele si azoychkelutzele au luat calea paharelelor de turba.

24.02.13. 016(De fiecare data cand incep eu treaba asta ma pomenesc gandindu-ma cat de diferit pot reverbera in tine unele cuvinte: „mirabila samanta” avea o rezonanta usor cantabila, filozofica si absolut exterioara mie in manualul de literatura, o dimensiune cosmica atunci cand numaram degețelele perfecte ale pruncului meu proaspat nascut, si-un foarte concret tremolo admirativ de fiecare data cand purced la actiunea oarecum magica a insamantarii.)

Deci: peste pamantul bine-bine imbibat cu apa pun semintele, le presez lin, dupa care mai adaug cam un centimetru de pamant uscat, pe care-l nivelez si apas foarte delicat si feminin ( 😀 ), cu o lingurita. Sa aiba fetele priza buna cu pamantul umed de dedesubt, sa evitam golurile de aer de deasupra.

24.02.13. 018Le mai spun si-un „gata fetelor cu somnicu’, la munca, c-avem o gramada de treaba!”, le pun capac de plastic (nu chiar excesiv de etans), dupa care le aburc pe pervaz. La lumina!

24.02.13. 020

Urmeaza patrulari zilnice de observat daca se intampla ceva.  Le mai ud doar daca observ ca s-au uscat paharele de turba, cam dupa 4-5 zile, turnand apa in tava de plastic, in asa fel incat pamantul sa-si traga fix atata umezeala cat are nevoie.

Recunosc, metoda mea este cam de opereta, la suprafete mari, cu un numar adevarat de plante, costurile ar fi cam piperate. Cum insa toata suprafata cumulata a straturilor nu depaseste 25 de metri patrati, e mai mult o joaca si-o aerare de creieri imbacsiti decat agricultura ceea ce fac eu, care joaca -in mod ciudat- functioneaza excelent, si-mi mai si procura materie prima pentru copioase salate de vara si toamna! Detaliile le-am dat pentru incepatorii-incepatori, adica aceia care, oraseni fiind, n-au mai vazut, n-au mai auzit si nici pe-acolo n-au mai trecut cand a fost vorba de vreo insamantare de planta, dar care isi doresc acuma sa inceapa sa gradinareasca si ei macar un ghiveci cu flori, cu rosii sau cu salata. Ca n-am uitat trairile  dintâi.

Cum odata pornita e cam greu sa ma opresc, am mai pus si niste seminte drajonate de salata (ca nu m-am invrednicit sa pun inca din toamna, direct in strat). De data asta am folosit rulouri de carton de la hartia igienica si de la prosoapele de hartie, de la bucatarie, cu care procedez cam la fel ca si cu paharele de turba, dar pe care le pun mai intai in niste cutii de plastic ceva mai mici si cu fundul plat.

24.02.13. 021Bineinteles ca dupa ce le-am acoperit cu pamant,  le-am netezit, le-am descantat, le-am pus pe pervaz si le-am dat de grija sa-si vada de treaba,

24.02.13. 022

am realizat ca semintele-s expirate de mai bine de-un an. Asta e! Eu le-am mai dat o sansa!

Duminica a fost de vis! M-am trezit incredibil de tarziu, dupa o noapte temeinic dormita, cu ploaia batand in geam! Atata am asteptat eu ploaia in vara care-a trecut, atata mi-am dorit-o si pe ea fix n-o interesat-o dorinta mea, incat am ramas profund marcata… nu stiu cata apa o sa trebuiasca sa curga din cer pana cand o sa ma satur eu de dorul de ploaie!

 
18 comentarii

Scris de pe 24 februarie 2013 în de gradina

 

Etichete: , , , , , ,