RSS

Arhive pe etichete: gri

de 8 martie

Pe drumul catre birou a opta baba a lui martie ma ia in primire gri. Cu un cer gri luminand gri strazi gri. Cu oameni gri. Macar atata bucurie am: sunt la ora la care Dobro si Craio croseteaza razand Guerrilla de Dimineata. Dau radioul mai tare, sa-i aud.

1. Bogdan, sotul Mirelei:

– …sa nu zica ca n-o iubesc de ziua ei, na … am incredere ca poate sa depaseasca toate momentele… ca-n orice cuplu, o mai ating, na…ea stie cand greseste, important este sa stim amandoi cine-i sefu.

– O bati des? …

– Nu cred ca e prea des, na… da’ daca ma enerveaza, ca-n orice cuplu…

I se intrerupe legatura din studio, ca altminteri, na, ar mai broda putin pe tema a ce se intampla in fiece cuplu.

2.Fane, sotul lu’ Flori:

– Fane: … bă, eu cam cred că lumea cam are dreptate, in ultima vreme lucrurile s-au cam imputit cu femeile …nu stiu de la ce… televizor, reviste, 10 secrete cu care sa cuceresti un barbat, si-au luat-o razna…niste palme la momentul potrivit… cred ca trebuie educate…nu vorbesc de sotia mea, ca ea-si cunoaste locul, ma uit la nevestele prietenilor mei, alea trebuie calcate in picioare si ăia nu fac nimic…

– Craio si Dobro (razand cam jenati) cred ca tu n-ai rabdare sa le judece Dumnezeu, tu zici „Doamne lasa-ma pe mine!” … Si cum ii bagi mintile in cap: cu bata, cu picioarele?

– Fane: daca face prostii trebuie sa-i bagi mintile in cap, io nu zic sa le bati, da’ macar niste palme!

– Craio: acuma, de la barbat la barbat, daca nu-i incap mintile in cap?

– Fane: exista intotdeauna o cale sa-i bagi mintile-n cap, o data, de doua ori, ca la copil !

– Dobro: pana la urma, nu mai bine o lasi?

– Fane: nu cred, io o iubesc.

L-au intrerupt si pe el. Cred ca simteau ca e mult prea mult.

Ii stiu pe Dobro si Craio de multi ani si multe dimineti, m-am ras cu ei in hohote prin mai toate intersectiile orasului. Imi plac la pachet, in tandem, imi place felul in care isi paseaza unul altuia ideile, rotunjind-le si mai adaugandu-le ba un pic de sare, ba un pic de piper, hai si-un varf de cutit de miere, pana cand stirile frivole sau anodine se alineaza aiurea, undeva la granita dintre bascalie si profunzime. I-am prins si singuri la microfon, da’ niciodata n-au fost la inaltimea tandemului. Faptul ca afiseaza un foarte discret misoginism, asa, ca o pata de culoare…l-am luat mai mult ca pe-o etalare (non politically correct, c-asa sunt ei, putin rebeli) de stare macho, cu banuiala de miscare de marketing (doar la RadioGuerrilla presteaza!) si facand parte din sarmul lor usor impertinent.

In dimineata zilei de 8 martie 2013 mi s-au parut jenati, pierduti si neconvingatori. Niste baietei de 11-12 ani, tragand ingretosati din niste mucuri de tigara, undeva la coltul blocului, in timp ce alti „baieti rai” se laudau cu felul in care pot sa chinuie pisicile… nu le placea deloc ceea ce auzeau, da’ le era jena sa protesteze de frica sa nu fie considerati „tocilari cuminti”. Iar atitudinea asta m-a dezamagit, mai mult chiar decat m-au infuriat ipochimenele datatoare de palme si nevestele lor care le accepta.

Poate si pentru ca m-am simtit exclusa din randul ascultatorilor importanti pentru ei.

O vreme cred ca am sa ascult un cd cu muzica pe drumul de dimineata catre birou.

09.03.13. 002…………………………………………………………………………………………………………………………………

L.E. Recunosc ca la un moment dat m-am gandit c-ar fi o gluma, da’ era prea proasta povestea chiar si ca gluma, asa ca i-am facut repede vant gandului. Aflu insa, cu vreo doo zile intarziere, c-am facut parte  din cercul larg al botosilor revoltati degeaba, simpli subiecti ai unui soi de experiment publicitar cu fronton aurit de actiune umanitara.

„Am vrut să nu fim cuminți și timizi cu un simplu mesaj într-un print sau un spot, ci să dăm un live-sample de cum se manifestă violența domestică. Toată lumea s-a oripilat. Perfect! Acesta e primul pas spre a schimba atitudinea față de acest fenomen care momentan e perceput ca fiind o normalitate tristă, pe care alegi s-o ignori.”

Da-mi voie, draga Sorana Somesan, sa am oarece retineri fata de metoda abordata. Nu toata lumea s-a oripilat, ci doar cei care se oripilau si pana acum la astfel de povesti. Chiar nu cred ca vreunul din bagatorii de minti in capul nevestelor a fost brusc atins de o stare de jena existentiala pentru faptele comise. Si da, ati facut valuri, si da, o sa ti se retina numele pe piata.Cum s-a retinut si numele fundatiei cu nume de farmacie scumpa.

In rest…

 
20 comentarii

Scris de pe 9 Martie 2013 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , , ,

să ploaie. să plouă

Sâmbăta cu dimineată gri, foarte gri, nespus de gri, atât de gri încât bate puțin înspre galben.

Sunt fericită ca un cintezoi. Cintezoaie. În fine. Să fie sâmbătă dimineaţa şi să se pregătească de ploaie e pe undeva foarte aproape de perfecțiune! Sâmbăta o aştept doar de dminica, dar ploaia… ehee de când aştept ploaia ! I-am găsit o mie de scuze şi o altă mie de acuze, i-am compus descântece de dezlegare, blesteme de întârziere, i-am cântat (poate de aia nu…), incantat, recitat, implorat, pus în vedere şi dat ultimaturi. Ea: nimic! Da’ nimic, nimic, nimic!

Ei, şi-acuma se pregăteste să ploaie! Să plouă! În fine.  Corect e să-nceapă odată! Să miroase a praf si-a ierburi umezite, să cânte pămantul şi-asfaltul si-acoperişul, să susure burlanele, să plicicotească bălţile, să… Si uite-aşa s-o ţina măcar vreo trei zile! Iară eu să-mi iau toată haita pe lângă mine, să picotim lenevos si prelung savurând ploaia pe-ndelete, strop cu strop…

Nerăbdatoare, trepidândă, aştept ploaia când pe-afară, scrutând zările tot mai gri, când in casă, cu ochii lipiţi de geam. Ok, îs mai rău decat un copil, da’ m-am săturat să tot am răbdare.Şi, uite-asa prind primul picur in toată splendoarea lui! Atât de perfect se-nscrie in mijlocul unei dale, încât nici nu pare real, dar vine iute după el şi un al doilea şi-un al treilea şi-al o sutălea, şi incepe să miroase şi să se audă a ploaie! Pfoai câtă încântare! Să se întâmple toate fix cum mi le-am dorit: sâmbăta+dimineață+ploaie = LOVE!

Urmează pasul doi: haită, încolonarea! Mergem să puturoşim şi să savurăm ploaia!

– Haităă, haităăăăăă!

Apare Ciupi, de după casă, contrariată şi uşor iritată (precis am întrerupt-o dintr-o pândă de mâță sau vrabie).

– Unde ţi-i ficioru’, madam?

– Credeam că-i cu tine, la naiba, nici un pic de încredere nu poți să ai în oamenii ăştia! O zbugheşte nervoasă, printre tufe, in căutarea plodului rătăcit.Care plod apare in mare galop din celalăt colţ al grădinii, şocat de ce chestii ciudate cad din cer şi-i răcoresc blăniţa.

– Doamnelor (căci aşa e el, un tip foarte simandicos), aţi sesizat stropii aceştia reci care cad de sus in jos? Oare unde-o fi fixat duşul? Şi oare de ce nu e apa mai caldă?

Bismark se-aude lătrand oarecum jalnic. De-acuma plouă chiar temeinic, iar el, amâratul, e în post de pândă la trecători, tocmai la drum. Îl înhaţ sub o aripă pe ăl’ mic, mă-mpiedic de cateva ori de mume-sa, care ţine morţis să deschidă ea calea, şi-ajung într-un suflet la amărâtul semibiped,cu laţe ciuciulete, aşteptând supărat în dreptul unei portiţe închise. Îl înhaţ şi pe el sub cealaltă aripă si uite-aşa, ne prăvălim victorioşi in casă! Mirosim extravagant a câine ud, ne cam atârna limbile, dar ploua!

Alerg prin casă căutând … o cafea! Un ceai parfumat ar fi mai bun, da’ n-am răbdare să-l fac si nici nu prind pe nimeni să lansez o comandă fermă, aşa că o să mă multumesc cu o cafea. O carte, o caarte vreau, unde pot găsi repede-repede o carte perfectă pentru un moment dintr-ăsta, un roman englezesc, sau un Steinbeck, sau Contele de Monte Cristo ? Prea complicat, agăţ din baie Decat o Revistă, mi-au mai ramas acolo vreo două articole, îs lungi si cu caractere mici, o să citesc mai încet şi poate o să mă uit şi la televizor, cu sonorul dat încet…

Ok, sunt în pat, in cameră e o răcoare placuta, am tras pe mine un pled molcuţ, Ciupi s-a facut roată in jurul cozii si se pregăteşte să sforăie , ăl’ mic e în pătuţul lui si sforaie, Bismarckul s-a retras in vizuina personală, cafeaua aromeşte plăcut, revista mă asteaptă, e sămbătă, e dimineaţă…Nu, n-am să dau drumul deocamdată televizorului. Vreau să ascult ploaia. Ascult ploaia. Nu aud nimic. E linişte.

Dintr-un colţ de geam îmi zâmbeste malefic un petec de cer senin.

L.E. de joi către noapte:  Plouă.

 
18 comentarii

Scris de pe 17 Septembrie 2012 în de viata

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

raita de lucru prin mahala

Se așteaptă in fata porții in pragul unei crize de nervi

Se țâșnește în ea lume și viață de parcă tocmai s-a anunțat că se fac reduceri la gentuțele vuiton cu picățele.

Oh, cum ne mai cheamă depărtarile!

Așa că plonjăm in redescoperirea realului si-a arealului

Si cate informații despre vecinătăți se cer actualizate!

Of, Doamne, atatea de vazut, atatea de constatat! Cum să nu obosesti?

Si tocmai când Ciupi incepe să alunece pe panta gandurilor gri (ar trebui sa fiu mai atentă cu efortul, am și eu o vârstă,nu mai sunt chiar așa de tanără …tocmai am implinit trei ani și șase luni!)  in peisaj se-arata niste chipeșe prospături!

Asa ca gandurile si atitudinile isi reimprospateaza nuantele (a se se remarca modul elegant in care se balansează șoldurile, semn de mare distincție si rafinament!).

Si după atata mișcare, emoții, noutați, palpitații, vecini, cochetării, lopeți și zăpadă, ce bine e sa te intorci acasă, printre ai tăi!

 
5 comentarii

Scris de pe 21 Ianuarie 2012 în blanosii

 

Etichete: , , , , , , , , ,

rapsodie albastra. si gri. si cu putin mov.

Da, recapitulez. Sa nu uit culorile anotimpurilor trecute. Ma pregatesc pentru orgia de culori ce va sa vina.

 
10 comentarii

Scris de pe 27 Septembrie 2011 în de gradina

 

Etichete: , ,