RSS

Arhive pe etichete: haita

dimineata

O dimineață dintr-asta cu ochi nisiposi, cu creieri amorțiți și o lehamite aproape dureroasă… După o noapte dormită mai mult nu, că oboseala rezultată dintr-o muncă îndobitocitoare are harul ăsta de a alunga somnul exact atunci când ai mai multă nevoie de el (parcă tot mai mult am convingerea că noii suspuși de la finanțe și-au propus să ne extermine). Cu cer plumburiu, cu vânt tăios și foaarte răutacios. Cu frig. Cu o centrală care are crize de personalitate.

Haita mea e in trepidații. Până să-l imbrac pe Bisi, Ciupi face o scenă cu pandalii, nevricale și țopăit in fața ușii. Ca să pot să-mi văd de treabă linistită mă duc să-i dau drumul. Tâșnește ca o săgeată, urmată instant de miorithycul Bobuți. Bismarck lanseaza urletul de jale ancestral, că pe el de ce nu-l las să latre natiunea la gard, eu continui procesul tehnologic de înfoliere cu promisiuni crâncene de scos afară definitiv, la cușcă și lanț și alte chestii dintr-astea îngrozitoare, care-l lasă complet neimprosionat, că mă stie slabă de înger.Pana la urma reusesc sa-i fac si lui vant in curte.

N-apuc sa ma ocup prea mult de mine ca se-aude racnetul Balaurei Mature: iar o fugit scroafa-n mahala (citeste Ciupi)! Bobuți scanceste la gard, Bismarckul latra plin de invidie, ciobanii schvitzerieni vecini freamata de viu interes. Eu ies injurand pe drum, intr-o incercare utopica de recuperare (deh, noapte nedormita, minte aburita), intre timp Miorythicus nimereste si el gaura din gard, asa ca o intinde scheunand dupa ma-sa „asteapta-ma si pe mine, asteapta-ma si pe mine”, Bisi urla, schvitzerienii ovationeaza, pe drum trec masini ai caror ocupanti urmaresc admirativ scena in derulare. Realizez ca e o prostie sa alerg dupa ei, asa ca ma intorc floribunda sa-mi vad de preparativele mele matinale.

Primul se intoarce tanarul print. Inmuiat in noroi din cap pana-n picioare. Il inhat si-l bag in vana, la surluit. Dupa ce pun dusul pe el imi dau seama de ce umbla mai cracanat decat de obicei: pe picioare si pe burta are in flocaraia lui cea blonda o frumoasa colectie de cateva sute de scaieti. Si dai si lupta cu el si cu scaietii, cu dusul, cu piaptanul, cu prosopul…Intr-o vreme apare si ma-sa. Vesela, noroioasa si cracanata si ea de alta suta de scaieti. Asa ca reiau lupta. Ultimul e Bisi, fara scaieti, ca el n-a apucat sa se infrupte din suplimentul de libertate. 

Pe cand ies din baie cu salele frante dupa atatea igienizari neprogramate constat ca nu se stie cine anume i-a mai dat odata liber la curte junelui Bobita. Simt ca pun de-o explozie nervoasa! Si-n timp ce trag aer in piept sa-ncep vocalizele… il vad. Si parca totul incepe sa se deruleze cu incetinitorul. Vajnicul blond cu tinuta martiala…fixand din priviri cu o enorma demnitate trunchiul ciresului salbatic…ridica piciorul drept din spate…trimite trei picuri intr-o directie incerta… Pare mirat de asa o realizare. Nu si multumit. Asa ca se intoarce cu cealalta parte, ridica piciorul stang si mai arunca cativa stropi. Dupa care se indreapta catre casa din care tocmai a iesit puiandru si se intoarce barbat.

Plina de solicitudine ii deschid usa.

 
16 comentarii

Scris de pe 24 martie 2013 în blanosii

 

Etichete: , , , , ,

să ploaie. să plouă

Sâmbăta cu dimineată gri, foarte gri, nespus de gri, atât de gri încât bate puțin înspre galben.

Sunt fericită ca un cintezoi. Cintezoaie. În fine. Să fie sâmbătă dimineaţa şi să se pregătească de ploaie e pe undeva foarte aproape de perfecțiune! Sâmbăta o aştept doar de dminica, dar ploaia… ehee de când aştept ploaia ! I-am găsit o mie de scuze şi o altă mie de acuze, i-am compus descântece de dezlegare, blesteme de întârziere, i-am cântat (poate de aia nu…), incantat, recitat, implorat, pus în vedere şi dat ultimaturi. Ea: nimic! Da’ nimic, nimic, nimic!

Ei, şi-acuma se pregăteste să ploaie! Să plouă! În fine.  Corect e să-nceapă odată! Să miroase a praf si-a ierburi umezite, să cânte pămantul şi-asfaltul si-acoperişul, să susure burlanele, să plicicotească bălţile, să… Si uite-aşa s-o ţina măcar vreo trei zile! Iară eu să-mi iau toată haita pe lângă mine, să picotim lenevos si prelung savurând ploaia pe-ndelete, strop cu strop…

Nerăbdatoare, trepidândă, aştept ploaia când pe-afară, scrutând zările tot mai gri, când in casă, cu ochii lipiţi de geam. Ok, îs mai rău decat un copil, da’ m-am săturat să tot am răbdare.Şi, uite-asa prind primul picur in toată splendoarea lui! Atât de perfect se-nscrie in mijlocul unei dale, încât nici nu pare real, dar vine iute după el şi un al doilea şi-un al treilea şi-al o sutălea, şi incepe să miroase şi să se audă a ploaie! Pfoai câtă încântare! Să se întâmple toate fix cum mi le-am dorit: sâmbăta+dimineață+ploaie = LOVE!

Urmează pasul doi: haită, încolonarea! Mergem să puturoşim şi să savurăm ploaia!

– Haităă, haităăăăăă!

Apare Ciupi, de după casă, contrariată şi uşor iritată (precis am întrerupt-o dintr-o pândă de mâță sau vrabie).

– Unde ţi-i ficioru’, madam?

– Credeam că-i cu tine, la naiba, nici un pic de încredere nu poți să ai în oamenii ăştia! O zbugheşte nervoasă, printre tufe, in căutarea plodului rătăcit.Care plod apare in mare galop din celalăt colţ al grădinii, şocat de ce chestii ciudate cad din cer şi-i răcoresc blăniţa.

– Doamnelor (căci aşa e el, un tip foarte simandicos), aţi sesizat stropii aceştia reci care cad de sus in jos? Oare unde-o fi fixat duşul? Şi oare de ce nu e apa mai caldă?

Bismark se-aude lătrand oarecum jalnic. De-acuma plouă chiar temeinic, iar el, amâratul, e în post de pândă la trecători, tocmai la drum. Îl înhaţ sub o aripă pe ăl’ mic, mă-mpiedic de cateva ori de mume-sa, care ţine morţis să deschidă ea calea, şi-ajung într-un suflet la amărâtul semibiped,cu laţe ciuciulete, aşteptând supărat în dreptul unei portiţe închise. Îl înhaţ şi pe el sub cealaltă aripă si uite-aşa, ne prăvălim victorioşi in casă! Mirosim extravagant a câine ud, ne cam atârna limbile, dar ploua!

Alerg prin casă căutând … o cafea! Un ceai parfumat ar fi mai bun, da’ n-am răbdare să-l fac si nici nu prind pe nimeni să lansez o comandă fermă, aşa că o să mă multumesc cu o cafea. O carte, o caarte vreau, unde pot găsi repede-repede o carte perfectă pentru un moment dintr-ăsta, un roman englezesc, sau un Steinbeck, sau Contele de Monte Cristo ? Prea complicat, agăţ din baie Decat o Revistă, mi-au mai ramas acolo vreo două articole, îs lungi si cu caractere mici, o să citesc mai încet şi poate o să mă uit şi la televizor, cu sonorul dat încet…

Ok, sunt în pat, in cameră e o răcoare placuta, am tras pe mine un pled molcuţ, Ciupi s-a facut roată in jurul cozii si se pregăteşte să sforăie , ăl’ mic e în pătuţul lui si sforaie, Bismarckul s-a retras in vizuina personală, cafeaua aromeşte plăcut, revista mă asteaptă, e sămbătă, e dimineaţă…Nu, n-am să dau drumul deocamdată televizorului. Vreau să ascult ploaia. Ascult ploaia. Nu aud nimic. E linişte.

Dintr-un colţ de geam îmi zâmbeste malefic un petec de cer senin.

L.E. de joi către noapte:  Plouă.

 
18 comentarii

Scris de pe 17 septembrie 2012 în de viata

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

an nou – dotari noi

Ei, iacata ca nu doar anul s-a-nnoit, ci si rotobilul lui Bisi. Cu schiuri!

Si iata haita mea in trepidatiile de dinaintea plimbarii:

Ca parca nici nu mai intelegi cine-i vedeta din poveste

Hai mai repede …  sa plecam … ca n-o mai suport!

In sfarsit afara  pe drum!

Functioneazaaaaaa! Ce bine e sa-ti falfaie iara urechile:

Mamaaa, ce bine miroase iarna asta!

 
20 comentarii

Scris de pe 2 ianuarie 2011 în blanosii

 

Etichete: , , , , , ,