RSS

Arhive pe etichete: iarba

Vineri am facut inventarul. Si-a iesit bine.

Cu o saptamana in urma ma apucasem de facut permutari cu florile din  jardiniere. Muscatelor de pe balcon nu parea sa le mearga tocmai grozav, era clar ca dupa o iarna luunga si-un debut timid si anost in primavara nu prea le era clar cum trebuie sa procedeze mai departe, asa ca le-am mutat pe zidul din laterala casei. Acolo am niste jardiniere de lemn, lungi si inguste, asa ca fiecare planta in parte a trebuit scoasa din jardiniera veche si convinsa sa se inghesuie in cea noua, mai de buna voie, mai cu anasâna. In urmatoarele zile au fost cam suparate si n-am prea avut vorbitor cu ele, dar dupa o saptamana, luând in considerare verdele mai verde si minusculele frunzulite noi, am tras concluzia ca incepusera sa ierte relele tratamente.

Pe balcon, in jardinierele ramase goale am „montat” petunii de mai multe feluri si culori. Si cateva fire de verbina curgatoare. Pare sa le placa si sa le mearga bine, pana una-alta.

Abia astept sa le vad crescand mari si revarsandu-se intr-o cascada de volume, nuante si texturi. Promit sa vigilez intru propasirea lor!

Sambata am tuns iarba.

Reformulez: sambata am tuns papadiile.

Am inregistrat o vremelnica victorie…

O lupta oarecare, dar razboiul continua!

Duminica am asteptat ploaia.

Care s-a anuntat de dimineata cu de toate: cu plafon compact de nori, cu vant, cu frig … dar fara apa. Uite-asa se joaca cu noi de mai bine de-o luna … avem nori de toate culorile, avem cateodata fulegere, alteori tunete (nu neaparat in aceeasi zi) mai bate vantul, se scutura chiar si cativa stropi … in timp ce pamantul e tot mai uscat si mai insetat. Pana la urma s-au pornit si stropii, intr-o perversa vrajeala: simteai clar pe maini, pe fata picaturi fine de apa, dar cel putin o jumatate de ora asfaltul s-a incapatanat sa ramana perfect uscat. Initial am crezut ca de spaima secetei senzorii mei de ploaie au luat-o razna, insa mereu mai aparea cate un personaj socat de ciudatenia asta.

Si-ntr-un final obosit  ploaia s-a instalat pe bune, gospodareste si mocanit si sper s-o tina asa macar vreo trei zile.Doritorilor de plaja le sugerez sa mearga la mare sau la solar, acuma e nevoie de ploaie.

 
16 comentarii

Scris de pe 13 mai 2012 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , ,

cald.umed.duminica de iulie

Recunosc ca vremea asta ma tampeste. Ma stoarce de vlaga si-mi imputineaza gandurile si mi le saraceste si pe alea care n-au luat-o la fuga..

Si daca ieri am mai facut cate ceva prin gradina (un tuns de iarba, un ferchezuit de jardiniere, mai legat niste rosii), azi vegetez somnolent in fata televizorului, in fata ferestrei, in fata calculatorului. Cu toate ca am baut rauri de cafele. Cu toate ca nu vreau sa zac pur si simplu.

Hai ca pun niste poze, macar sa am impresia ca am facut ceva 😀

P.S. Cautarea zilei „fete picioare strambe

 
2 comentarii

Scris de pe 17 iulie 2011 în hai sa vorbim discutii

 

Etichete: , , , , , , ,

week end fara ploaie

Sambata dimineata.Cer senin. Cald. Da’  inca nu sa mori.

Da, stiu, o sa trebuiasca sa tund iarba. Desi imi place si asa.

(tare-i pe sufletul meu momentul asta din vara, cand vegetatia e in plina forta , neobosita inca de caldurile cele mari).

 Exercitiu de imaginatie intr-un colt de terasa, pana beau cafeaua:

el, domnul paianjen, discret ascuns in frunzis, cantand din fluieras de soc (mult zice cu foc) … iar ele cobrele-zorele, dansand lasciv si sinuos in timp ce se inalta catre cer …

Ei, hai, mobilizarea, ca n-avem timp de visat cu ochii deschisi!

Pentru incalzire, putina actiune  in stratul cu rosii: un copilit, un legat, o studiere de flori (ca fructe o sa culeg la toamna).Nu, nu smuls de buruieni, caci, in continuare, acestea lipsesc cu desavarsire!

Constatare intristatoare: si-ale mele au pus de-o mana. Am incercat sa rup toate frunzele atacate, da’ nu cred ca e suficient.Asa ca sunt intr-o mare dilema: sa-mi respect optiunea initiala „fara chimicale!” sau trec si eu la stropiri …

Mai adaug repede o poza, daca raman fara ele macar sa mai am ce sa-mi amintesc

Un salut adresat din mers d-lui Zucchini

(oare ce-or fi petele acelea albicioase de pe frunzele lui?)

Si-acuma gata cu distractia, hai la treburi serioase! Adica la tuns iarba.

Nu gazonul…am renuntat de mult timp la pretentia de a avea in ograda mea un superb gazon englezesc, si bine am facut! Pentru ca , asemeni oricarei alte monoculturi cultivata pe perioada indelungata pe acelasi teren, devine in timp mult prea sensibil si prea pretentios.

Amestecul meu de tot felul de ierburi, inclusiv de trifoi,papadii, pir, coada soricelului si n-are rost sa mai insir cate altele, ca tot nu le stiu pe toate, arata splendid proaspat tuns (de data asta, fiind perioada cu calduri mari si apa mai putina,  nu l-am luat prea scurt)

e sanatos si frumos, iar din avion nici nu se vede ca nu e doar de rasa pura

Arunc un ochi grijuliu peste gard si constat ca al vecinilor (care e chiar din ala „adevarat” , adus in rulouri, udat,  ras-tuns-si-frezat cu mult mai mult simt de raspundere decat am manifestat eu dincoace de gard), e ca un velur fin, dar are un aer de copil anemic, probabil din cauza verdelui usor galbui.

Ma-ntorc si m-amuz: parc-ar fi un comentariu de parinte, gen „au un copilas tare dulce, da’ a nostru stie poezii mai frumoase si o facut caca la olita mai devreme”   😀  Sa n-o mai lungesc, ca am obosit de atata postat, si mi-e cald si cred ca o sa trag o fuga sa cumpar o tona de inghetata … am reusit ceea ce nici macar nu sperasem: am terminat de tuns toata gradina!

Si e vara, e week-end, e cald (poate chiar cam prea cald pt.gustul meu) si e bineeeeeeeeeeeeeeee!

 
14 comentarii

Scris de pe 18 iulie 2010 în de gradina

 

Etichete: , , , ,