RSS

Arhive pe etichete: jardiniera

guerilla de jardiniera

1.Dupa ce mi-au devalizat jardinierele de doua ori, in pofida tuturor demersurilor de aparare pacifiste  (zat, gel antimelci), am lasat la o parte metodele soft si-am trecut la cele hard.

-Si-acu’ sa va vad! mi-am zis plina de venin  si putin ingrozita de imaginatia mea malefica.

2.-Ce ziceai? m-a intrebat de dimineata, in timp ce mesteca constiincios una din florile mele…

N-a vrut sa declare cu nici un chip cum a ajuns acolo. Mi-a fost lehamite sa mai intind interogatoriul intr-o directie care era clar o fundatura, asa ca impricinatul a beneficiat de un zbor fara turbulente pana dincolo de gard (am anumite retineri cu privire la aterizare, dar asta este deja o alta poveste).

3. Pe-nseratelea, cu imensa satisfactie, am stat si-am savurat pe indelete incercarile pline de determinare ale unuia mai tantalau.

Pana la urma tot a reusit el sa sifoneze o frunzulita, dar fara spor si – mai ales!- in calitate de outsider.

4. Prostule! i-am spus plina de venin trimfator, in timp ce-l inhatasem in ghearele frumos tivite cu negru de gadina

Si l-am invatat si pe el s-a zboare peste gard.

 
27 comentarii

Scris de pe 23 iunie 2012 în de gradina

 

Etichete: , , , ,

lobelii

Pe la jumatatea lui februarie am reusit sa inventez stravechea metoda de semanat comod si rapid semintele acelea enervant de marunte de lobelia.

Dupa care m-am pus pe asteptat. Sa rasara. Si-am asteptat.Si-am asteptat.Pana cand, intr-un mare tarziu, minunea s-a intamplat: au rasarit !

Miici, debile si anemice, parca din start scarbite de ea lume si viata, le-a trebuit un secol pana sa se hotarasca sa faca un efort sa creasca. Tocmai pe cand incepusem sa am dubii asupra metodele, stiintei si vointei mele de gradinar ( 😀 ) au zis ca „hai s-o facem si pe asta” si s-au apucat de treaba.

Cand s-au inzdravenit si impiciorat cum se cuvine le-am scos afara, in jardiniere.

Pe terasa m-am apucat de facut combinatii, asa ca intr-una din jardiniere am „maritat” lobeliile cu niscai brachyscomes (zise si banutei australieni) sfioase si destul de debile, gandindu-ma la simfonii albastre, mov, roz si ce-o mai fi.

N-a fost sa fie. Cand au dat de pamant, apa si lumina pe saturatelea, brachyscomii au uitat de sfiosenii si-au luat in stapanire teritoriul. Lobeliile au facut botic si-au intrat in greva.

Asa ca le-am cam divortat. Lobeliile au ramas in jardiniera, iar brachyscomii si-au reluat viata de burlac in niste garsoniere cu confort marit.

In final s-a dovedit a fi fost o masura inteleapta, unul din putinele divorturi fara resentimente, in urma caruia toata lumea s-a declarat multumita.

Lobeliile au prosperat, si-au inflorit la modul cel mai concret cu putinta

iar brachyscomosii, in celalat colt de terasa s-au considerat datori sa le mearga cel putin tot atat de bine

 

 

 

 

 
11 comentarii

Scris de pe 21 iunie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , ,