RSS

Arhive pe etichete: lucrare

revenire

… la viata.

M-au cam durut iar dintii de mi-au sarit capacele.

O ramasita de nerv, uitata printr-un canal infundat si-a amintit ca poate si stie si vrea sa ma mai doara . Si-a profitat miseleste de amplasamentul strategic (cap de pod in lucrarea monumental stomatologica din gura mea) si de absenta devenita deja de croaziera a don’ dentistului, si de incapatanarea mea de-a crede stupid ca poate daca eu nu vreau nici n-o sa se intample nimica rau…si si-a facut de cap, asa, gospodareste. Cu dureri mai intai surde, apoi apasate, apoi de-a dreptul indobitocitoare. Cu nopti nedormite. Cu ore taraindu-se criminal de lent, cu ochi lipiti de minutarul ceasului, in asteptarea calmantului vremelnic izbavitor.

Ca am ajuns sa seaman – iar –  cu un indian rau, suparat pe ea lume si viata, parca nici nu ma prea deranjeaza. Ma intristeaza mai tare ca azi, dupa ce-am trecut prin distractia cu niscai brisca infipta in gingie intru curatare si drenarea puroiului cu-atata greutate colectat, am mai aflat ca, daca vreau sa n-o iau de la capat, gura mea trebuie sa intre, din nou, in reparatii capitale, adica „nu va faceti griji doamna, taiem lucrarea, nu toata, numa’ partial, scoatem maseaua si …”

Deocamdata ma incapatanez sa ma concentrez pe faptul ca nu ma mai doare. Doamne cat de bine e sa nu te doara maseaua! Ma tot gandesc sa instaurez de-aici incolo un minut al fiecarei zile in care sa ma bucur ca nu ma doare maseaua. Sa zicem fix la ora 13 sa duc mana la falca si s-a traiesc intens fericirea de-a nu ma durea! Da, stiu, or sa ma mai doara si altele. Caci de la o varsta… Da’ pentru celalalte dureri o sa fixez alta ora aniversara. E o problema foarte importanta, trebuie s-o cumpanesc temeinic.

PeSeu: Cred ca sugestia Daianei de a-l boteza pe al’ mic Matiz merita cantarita temeinic:

 
19 comentarii

Scris de pe 14 iunie 2012 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , ,