RSS

Arhive pe etichete: maritat

scurte exasperari. remedii

1. Zâna zânelor surprinzătoare s-a măritat. Iară. Jurnalistii mondeni (și nu numai) au fost loviti brutal de bâzdâc, feizbucu a strigat ura și huo, universul a părut o vreme complet bulversat.

Ca de obicei mie nu mi-a spus nimeni nimic. Așa că, ajunsă acasă cândva către noapte, mi-am luat liniștita telecomanda la mâna, să dau iama pe oblic printre știrile zilei.  Pe primul post zâna, pe al doilea zâna și noul sot, pe al treilea zâna și fostul sot, pe următorul  colocviu despre ce-a zis zâna când cu…  Brusc mi-am amintit de ochii rotunzi ai zânei, de sprâncenele arcuite, de gurita strânsa punga fără zâmbet cu gropițe, explicând apăsat, cu doar câteva luni în urma, că nu mai suporta imixtiunile în viața ei privată… Si ce ton răspicat  și impecabil articulat!

Și iaca boacănă, iar o păți, biata fată! Oare cine s-o fi dat în vileag cu un asa prilej intim?

Uite, din respect pentru privata ei și ca dovadă că i-am inteles amarul, promit solemn ca de-acum încolo, de fiecare dată când măgarii de jurnalisti o să mai înșire chestii-trestii despre ea, despre ea și soții ei, despre ea, soții ei și nevestele lor, etc,  să trec instantaneu pe un alt post tv. Sau, mai bine, să închid televizorul și să citesc o carte.  Sau să fac jogging. Sau…

2. Dragă Bianca, stai linistită, fix asa o să protejez și privata ta!

3. Se mai anuntă cineva?

 
16 comentarii

Scris de pe 8 ianuarie 2014 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

lobelii

Pe la jumatatea lui februarie am reusit sa inventez stravechea metoda de semanat comod si rapid semintele acelea enervant de marunte de lobelia.

Dupa care m-am pus pe asteptat. Sa rasara. Si-am asteptat.Si-am asteptat.Pana cand, intr-un mare tarziu, minunea s-a intamplat: au rasarit !

Miici, debile si anemice, parca din start scarbite de ea lume si viata, le-a trebuit un secol pana sa se hotarasca sa faca un efort sa creasca. Tocmai pe cand incepusem sa am dubii asupra metodele, stiintei si vointei mele de gradinar ( 😀 ) au zis ca „hai s-o facem si pe asta” si s-au apucat de treaba.

Cand s-au inzdravenit si impiciorat cum se cuvine le-am scos afara, in jardiniere.

Pe terasa m-am apucat de facut combinatii, asa ca intr-una din jardiniere am „maritat” lobeliile cu niscai brachyscomes (zise si banutei australieni) sfioase si destul de debile, gandindu-ma la simfonii albastre, mov, roz si ce-o mai fi.

N-a fost sa fie. Cand au dat de pamant, apa si lumina pe saturatelea, brachyscomii au uitat de sfiosenii si-au luat in stapanire teritoriul. Lobeliile au facut botic si-au intrat in greva.

Asa ca le-am cam divortat. Lobeliile au ramas in jardiniera, iar brachyscomii si-au reluat viata de burlac in niste garsoniere cu confort marit.

In final s-a dovedit a fi fost o masura inteleapta, unul din putinele divorturi fara resentimente, in urma caruia toata lumea s-a declarat multumita.

Lobeliile au prosperat, si-au inflorit la modul cel mai concret cu putinta

iar brachyscomosii, in celalat colt de terasa s-au considerat datori sa le mearga cel putin tot atat de bine

 

 

 

 

 
11 comentarii

Scris de pe 21 iunie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , ,