RSS

Arhive pe etichete: martie

sindromul aprilie

Dom’ne, mie iar nu-mi iese aprilie la socoteala!

Oricum fac, oricum ma organizez (sau nu), aprilie vine si se duce fara sa-l simt.

Martie inca s-ar mai baga in seama un pic, mai niste intamplari cu borcanele (ca in februarie ma cam leg de calorifer, numa’ sa nu ma scap la seminte), mai niste trairi cu rasariri, frunzulite si radacinute, acolo, niste miracole vegetale de un verde fragil … mai un oftat ca iara ninge…

Picture 157Picture 179Si trece martie.  Fiscul isi aduce aminte ca el de mult n-a mai cerut niste declaratii (he he, ce ironie fina din partea mea, sper sa-l fac sa se simta jenat), asa ca dosarele incep sa dospeasca tot felul de acte, de situatii, de declaratii, care starnesc niste termene, care preseaza, preseaza…

Pe-afara se-ntampla chestii

Picture 227teo 053teo 065teo 066teo 068teo 069

Da’ cine s-apuce sa vada ce se-ntampla? Pana cand sa-ntorc de-a binelea capul, aprilie tusti pe langa mine si pe-aci ti-e drumul!

Fix asa am patit si anul trecut. Si acu doi ani. Si…Gata, ajunge, nu mai merge asa!

O sa-mi pun un memo pe telefon, pe calculator,mai bine pe telefon si pe calculator, pentru 30 martie urmator: atentie, urmeaza aprilie, nu uita sa-l bagi in seama!

 
8 comentarii

Scris de pe 5 Mai 2015 în de viata

 

Etichete: , , , , , ,

de 8 martie

Pe drumul catre birou a opta baba a lui martie ma ia in primire gri. Cu un cer gri luminand gri strazi gri. Cu oameni gri. Macar atata bucurie am: sunt la ora la care Dobro si Craio croseteaza razand Guerrilla de Dimineata. Dau radioul mai tare, sa-i aud.

1. Bogdan, sotul Mirelei:

– …sa nu zica ca n-o iubesc de ziua ei, na … am incredere ca poate sa depaseasca toate momentele… ca-n orice cuplu, o mai ating, na…ea stie cand greseste, important este sa stim amandoi cine-i sefu.

– O bati des? …

– Nu cred ca e prea des, na… da’ daca ma enerveaza, ca-n orice cuplu…

I se intrerupe legatura din studio, ca altminteri, na, ar mai broda putin pe tema a ce se intampla in fiece cuplu.

2.Fane, sotul lu’ Flori:

– Fane: … bă, eu cam cred că lumea cam are dreptate, in ultima vreme lucrurile s-au cam imputit cu femeile …nu stiu de la ce… televizor, reviste, 10 secrete cu care sa cuceresti un barbat, si-au luat-o razna…niste palme la momentul potrivit… cred ca trebuie educate…nu vorbesc de sotia mea, ca ea-si cunoaste locul, ma uit la nevestele prietenilor mei, alea trebuie calcate in picioare si ăia nu fac nimic…

– Craio si Dobro (razand cam jenati) cred ca tu n-ai rabdare sa le judece Dumnezeu, tu zici „Doamne lasa-ma pe mine!” … Si cum ii bagi mintile in cap: cu bata, cu picioarele?

– Fane: daca face prostii trebuie sa-i bagi mintile in cap, io nu zic sa le bati, da’ macar niste palme!

– Craio: acuma, de la barbat la barbat, daca nu-i incap mintile in cap?

– Fane: exista intotdeauna o cale sa-i bagi mintile-n cap, o data, de doua ori, ca la copil !

– Dobro: pana la urma, nu mai bine o lasi?

– Fane: nu cred, io o iubesc.

L-au intrerupt si pe el. Cred ca simteau ca e mult prea mult.

Ii stiu pe Dobro si Craio de multi ani si multe dimineti, m-am ras cu ei in hohote prin mai toate intersectiile orasului. Imi plac la pachet, in tandem, imi place felul in care isi paseaza unul altuia ideile, rotunjind-le si mai adaugandu-le ba un pic de sare, ba un pic de piper, hai si-un varf de cutit de miere, pana cand stirile frivole sau anodine se alineaza aiurea, undeva la granita dintre bascalie si profunzime. I-am prins si singuri la microfon, da’ niciodata n-au fost la inaltimea tandemului. Faptul ca afiseaza un foarte discret misoginism, asa, ca o pata de culoare…l-am luat mai mult ca pe-o etalare (non politically correct, c-asa sunt ei, putin rebeli) de stare macho, cu banuiala de miscare de marketing (doar la RadioGuerrilla presteaza!) si facand parte din sarmul lor usor impertinent.

In dimineata zilei de 8 martie 2013 mi s-au parut jenati, pierduti si neconvingatori. Niste baietei de 11-12 ani, tragand ingretosati din niste mucuri de tigara, undeva la coltul blocului, in timp ce alti „baieti rai” se laudau cu felul in care pot sa chinuie pisicile… nu le placea deloc ceea ce auzeau, da’ le era jena sa protesteze de frica sa nu fie considerati „tocilari cuminti”. Iar atitudinea asta m-a dezamagit, mai mult chiar decat m-au infuriat ipochimenele datatoare de palme si nevestele lor care le accepta.

Poate si pentru ca m-am simtit exclusa din randul ascultatorilor importanti pentru ei.

O vreme cred ca am sa ascult un cd cu muzica pe drumul de dimineata catre birou.

09.03.13. 002…………………………………………………………………………………………………………………………………

L.E. Recunosc ca la un moment dat m-am gandit c-ar fi o gluma, da’ era prea proasta povestea chiar si ca gluma, asa ca i-am facut repede vant gandului. Aflu insa, cu vreo doo zile intarziere, c-am facut parte  din cercul larg al botosilor revoltati degeaba, simpli subiecti ai unui soi de experiment publicitar cu fronton aurit de actiune umanitara.

„Am vrut să nu fim cuminți și timizi cu un simplu mesaj într-un print sau un spot, ci să dăm un live-sample de cum se manifestă violența domestică. Toată lumea s-a oripilat. Perfect! Acesta e primul pas spre a schimba atitudinea față de acest fenomen care momentan e perceput ca fiind o normalitate tristă, pe care alegi s-o ignori.”

Da-mi voie, draga Sorana Somesan, sa am oarece retineri fata de metoda abordata. Nu toata lumea s-a oripilat, ci doar cei care se oripilau si pana acum la astfel de povesti. Chiar nu cred ca vreunul din bagatorii de minti in capul nevestelor a fost brusc atins de o stare de jena existentiala pentru faptele comise. Si da, ati facut valuri, si da, o sa ti se retina numele pe piata.Cum s-a retinut si numele fundatiei cu nume de farmacie scumpa.

In rest…

 
20 comentarii

Scris de pe 9 Martie 2013 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , , ,