RSS

Arhive pe etichete: mici

Ziua 2

Duminica cu vreme superba, masa pe terasa cu oameni dragi, mici si gratare. Deci fara loc de intors in gradina.

Printre picatele, totusi, o trecere in revista sagalnica a materialului saditor tot reusesc.

Rosiile, scoase de ceva vreme pe terasa, bazaie a plictis si se cer cu gura mare afara, ca ele s-au saturat de atata calire teoretica, vreau actiune adevarata in strat!

Parca le inteleg elanul tineresc si parca, totusi, as mai astepta un pic, ca prea fentoasa a fost vremea pana acum. In fine, mai negociem zilele astea…

Cu muscatele nu mi-a tinut figura. Ajunsesera atat de de palide, lungite aiurea si depresive, incat m-am simtit obligata sa le scot afara, pe balcon. Pe principul „ori la bal, ori la spital”.

Adevarul ca fetele nu-s chiar foarte tinerele. Mai au un stagiu de vara in jardinierele de leatului trecut… aproape neasteptat au supravietuit iernii lungi si debutului anarhic al acestei primaveri. Secretul se pare ca era sa aiba lumina si sa nu scada temperatura sub 10 grade. Intr-o vreme am incercat sa le mai si tund, sa se mai invartoseze si sa le stimulez ramificarea, dar unele dintre ele s-au enervat intr-un asemenea hal pe chestia asta incat au cam dat coltul definitiv. Asa ca m-am lasat pagubasa.

O sa le las cateva zile in pace, sa-si traga sufletul in noua locatie, sa se obisnuiasca cu soarele direct si cu vantul, dupa care o sa ma mai dedau la niste tratamente.

Din nou despre papadii: adevarul e ca de cand ma indeletnicesc cu tunsul ierbii am cam cazut in admiratia lor. Sunt niste adevarate luptatoare si nu se sfiesc sa foloseasca orice metoda pentru a supravietui! Ieri parea sa nu mai fi ramas picior de papadie in zona tunsa cu regret de subsemnata. Azi situatia arata altfel:

Fetele au inteles perfect povestea cu „capul ce se pleaca sabia nu-l taie”. Nici chiar masina de tuns iarba.

Ingrijoratilor de soarta florilor de vinca le transmit vedere de control, intru constatarea integralitatii covorului albastru cu discrete tuse aurii

 
11 comentarii

Scris de pe 29 aprilie 2012 în de gradina

 

Etichete: , , , , , ,

panselute

Panselute mici

Si panselute mari

Balaurul Consort e multumit.

Si mai inaugurez o rubrica:

Reclama nemascata : azi despre sapunurile care mi-au transformat chinurile postgradinaritului intr-o placere de-a dreptul copilaroasa.  Partea aceea neplacuta a gradinaritului, cand te intorci cu mainile bine-bine innegrite de pamant, cu unghii cernite si degete amortite si stii ca urmeaza o lupta luunga cu peria … ei bine, s-a transformat intr-un moment placut…fara exces de clabuci, cu blandete si simt de raspundere sapunul convinge mizeria sa te lase-n pace, iar la final pielea ramane fina si recunoscatoare.

 
7 comentarii

Scris de pe 31 mai 2011 în de gradina

 

Etichete: , ,