RSS

Arhive pe etichete: muscate

primii pasi


feb 2 007

lobelia

muscate

E cam devreme s-o pornim cu toate motoarele turate.

Dar cine ne impiedica sa visam frumos?

09 014sep 036

 
8 comentarii

Scris de pe 7 februarie 2016 în hai sa vorbim discutii

 

Etichete: , , ,

Vineri am facut inventarul. Si-a iesit bine.

Cu o saptamana in urma ma apucasem de facut permutari cu florile din  jardiniere. Muscatelor de pe balcon nu parea sa le mearga tocmai grozav, era clar ca dupa o iarna luunga si-un debut timid si anost in primavara nu prea le era clar cum trebuie sa procedeze mai departe, asa ca le-am mutat pe zidul din laterala casei. Acolo am niste jardiniere de lemn, lungi si inguste, asa ca fiecare planta in parte a trebuit scoasa din jardiniera veche si convinsa sa se inghesuie in cea noua, mai de buna voie, mai cu anasâna. In urmatoarele zile au fost cam suparate si n-am prea avut vorbitor cu ele, dar dupa o saptamana, luând in considerare verdele mai verde si minusculele frunzulite noi, am tras concluzia ca incepusera sa ierte relele tratamente.

Pe balcon, in jardinierele ramase goale am „montat” petunii de mai multe feluri si culori. Si cateva fire de verbina curgatoare. Pare sa le placa si sa le mearga bine, pana una-alta.

Abia astept sa le vad crescand mari si revarsandu-se intr-o cascada de volume, nuante si texturi. Promit sa vigilez intru propasirea lor!

Sambata am tuns iarba.

Reformulez: sambata am tuns papadiile.

Am inregistrat o vremelnica victorie…

O lupta oarecare, dar razboiul continua!

Duminica am asteptat ploaia.

Care s-a anuntat de dimineata cu de toate: cu plafon compact de nori, cu vant, cu frig … dar fara apa. Uite-asa se joaca cu noi de mai bine de-o luna … avem nori de toate culorile, avem cateodata fulegere, alteori tunete (nu neaparat in aceeasi zi) mai bate vantul, se scutura chiar si cativa stropi … in timp ce pamantul e tot mai uscat si mai insetat. Pana la urma s-au pornit si stropii, intr-o perversa vrajeala: simteai clar pe maini, pe fata picaturi fine de apa, dar cel putin o jumatate de ora asfaltul s-a incapatanat sa ramana perfect uscat. Initial am crezut ca de spaima secetei senzorii mei de ploaie au luat-o razna, insa mereu mai aparea cate un personaj socat de ciudatenia asta.

Si-ntr-un final obosit  ploaia s-a instalat pe bune, gospodareste si mocanit si sper s-o tina asa macar vreo trei zile.Doritorilor de plaja le sugerez sa mearga la mare sau la solar, acuma e nevoie de ploaie.

 
16 comentarii

Scris de pe 13 mai 2012 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , ,

Ziua 2

Duminica cu vreme superba, masa pe terasa cu oameni dragi, mici si gratare. Deci fara loc de intors in gradina.

Printre picatele, totusi, o trecere in revista sagalnica a materialului saditor tot reusesc.

Rosiile, scoase de ceva vreme pe terasa, bazaie a plictis si se cer cu gura mare afara, ca ele s-au saturat de atata calire teoretica, vreau actiune adevarata in strat!

Parca le inteleg elanul tineresc si parca, totusi, as mai astepta un pic, ca prea fentoasa a fost vremea pana acum. In fine, mai negociem zilele astea…

Cu muscatele nu mi-a tinut figura. Ajunsesera atat de de palide, lungite aiurea si depresive, incat m-am simtit obligata sa le scot afara, pe balcon. Pe principul „ori la bal, ori la spital”.

Adevarul ca fetele nu-s chiar foarte tinerele. Mai au un stagiu de vara in jardinierele de leatului trecut… aproape neasteptat au supravietuit iernii lungi si debutului anarhic al acestei primaveri. Secretul se pare ca era sa aiba lumina si sa nu scada temperatura sub 10 grade. Intr-o vreme am incercat sa le mai si tund, sa se mai invartoseze si sa le stimulez ramificarea, dar unele dintre ele s-au enervat intr-un asemenea hal pe chestia asta incat au cam dat coltul definitiv. Asa ca m-am lasat pagubasa.

O sa le las cateva zile in pace, sa-si traga sufletul in noua locatie, sa se obisnuiasca cu soarele direct si cu vantul, dupa care o sa ma mai dedau la niste tratamente.

Din nou despre papadii: adevarul e ca de cand ma indeletnicesc cu tunsul ierbii am cam cazut in admiratia lor. Sunt niste adevarate luptatoare si nu se sfiesc sa foloseasca orice metoda pentru a supravietui! Ieri parea sa nu mai fi ramas picior de papadie in zona tunsa cu regret de subsemnata. Azi situatia arata altfel:

Fetele au inteles perfect povestea cu „capul ce se pleaca sabia nu-l taie”. Nici chiar masina de tuns iarba.

Ingrijoratilor de soarta florilor de vinca le transmit vedere de control, intru constatarea integralitatii covorului albastru cu discrete tuse aurii

 
11 comentarii

Scris de pe 29 aprilie 2012 în de gradina

 

Etichete: , , , , , ,

sa fim in trend

Cica vara aceasta sunt ultimul racnet balcoanele cu muşcăţi rosii. Nu, nu siliconatele, balcoanele-balcoane, despre acestea facem vorbire acuma. Si, iaca nimereala, de data asta fix muşcate rosii mi-am luat! Parca mirosisem eu care-i orientarea trendului…

E a treia incercare cu muscate curgatoare. Daca si de data asta decedeaza in bloc inainte de termen ma las pagubasa si ma reprofilez pe petunii for ever.

Pana acuma am procedat absolut stiintific: le-am cumparat de la supermarket de aproape doua saptamani, mai intai le-am lasat sa-si traga sufletul vreo doua zile, dupa care le-am „insurubat” in jardinierele atent verificate (sa aibe scurgerea apei cat mai bine asigurata), in pamant de flori, amestecat cu nisip si cu compost productie proprie, le-am mai lasat pe terasa acoperita o bucata de vreme suficienta cat sa nu sufere din cale-afara din cauza timpului complet nefavorabil , insa sa se si caleasca pentru conditiile de exterior.

Acuma gata, s-a mai si incalzit, nu se mai anunta furtuni iminente, le-am aburcat pe suporturile de pe balustrada balconului si le-am spus-o pe aia cu „fetelor, sunteti pe cont propriu!”

Promit sa le ud cumpatat (am banuiala cum ca primele mele muscate au dat coltul pe motiv de mult prea multa iubire manifestata prin udari monstruos de consistente si de dese), sa le dau papa-bune, doar fertilizatori de inalta calitate si sa veghez intru nimicirea oricaror dusmani paraziti si alte alea care ar incerca sa se infrupte din ele.

Pfii, marturisesc ca am emotii 😀

 
16 comentarii

Scris de pe 11 mai 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , ,

inspectie

Inspectie la gradinita de pe pervaz.

Grupa mica (rosii inima de bou) insamantate in 13 martie se prezinta bine, is ele mai mititele da’ lucreaza la chestia asta, au pornit deja primele frunzulite adevarate.Bravo fetelor, nu va dati nu va lasati!

Grupa mijlocie (carciumarese liliput)  zambeste languros si afiseaza deja un aer de siguranta de sine.Nu va incredeti prea tare fetelor, exact asa au zis si cele de anul trecut, si s-au lasat mancate ca fraierele de niste parliti de limacsi ! Anul asta o sa fiu cu ochii pe voi si promit sa le dau zat de cafea la nehalitii fara casa pana le piere cheful de chef la mine in gradina!

Grupa mare (de tot felul, puse in februarie): dragute, sanatoase, dar ca o ciocolata amaruie (pentru cineva care prefera ciocolata cu lapte 😀  ).

Bunaoara muscatele: am luat -iar- seminte Gartenland. Vreo 5 lei plicul. In plic fix 9 seminte.Din care au rasarit  3 plante. Exact asa am patit si anul trecut. Mi se pare ca ceva nu e in regula.

Apoi broccoli: asta semanat „stiintific”, in paharele de turba, atent lugulite, udate, invartite dupa soare, dupa luna si dupa cum am eu timp si chef par nepotii dupa fiica a semintelor scuturate neglijent intr-un ghiveci aflat intamplator prin zona:

In consecinta,  in functie de modul in care se vor comporta rasadurile cand vor ajunge efectiv in strat, voi sti cum sa procedez anul viitor.(Da, stiu, geamurile is ingrozitor de murdare, da’ n-a sosit inca momentul lor de glorie.)

Ardeii au iesit decat doo bucati, da’ nu ma mir, ca semintele erau vechi, asa ca am mai pus o alta tura de seminte.

Dupa cum se vede paharelele de turba sunt puse in niste plasticarele cumparate sub titula „minisera”. Ca sa „inmultesc” lumina pun pe margini fasii de folie de aluminiu. De cand fac treaba asta nu mai trebuie sa intorc zilnic rasadurile, ca sa le indrept. Dar macar o data pe saptamana se impune si operatia asta.

Dumineca dimineata, odihnita, pufoasa si relaxata, m-apuc sa le alint si sa ma alint si-ncerc sa execut o-nvartita rapida, printr-o manevra desteapta. Excesiva relaxare isi spune cuvantul: apuc neglijent, dintr-o singura parte cutia cu odoare, aceasta incepe sa se „indoaie”, plantutele  o iau cuminti la vale, eu incerc disperata sa redresez, asa ca le tuflesc numa bine de-un perete, cutia continua sa se boteasca si sa-mi scape din mana, in mai multe etape, paharelele incep sa cada, unul dupa altul, bineinteles cu fundul in sus pe canapeaua de sub geam (din fericire acoperita cu o leveleandra, nu de alta, da’ au mai fost accidente prin zona).

Dupa o faza dintr-asta ar merge uns o tigara, asa ca regret din nou ca m-am lasat, oftez din rarunchi si inainte de orice ma duc sa-mi pun o cafea, sa ma rup putin de spaima combinata cu furie. Constat ca-s singura in casa. Cu doar un minut inainte se auzea zvon de glasuri, cineva povestea, cineva radea… toata lumea s-a retras, care prin garaj, care pe-afara.

Brusc ma umfla rasul: probabil ecourile activitatii mele laborioase au ajuns la restul familiei, o-i fi injurat (?), o-i fi zbierat (?) … cert e ca si-au luat si cainii cu ei si-au disparut din calea razelor mele vizuale precum pe vremuri plecau românii in bejenie din calea navalitorilor . Cand oare am inceput sa seman cu lupul cel rau?

Pana la urma totul se rezolva, din fericire nu au avut loc pagube iremediabile.

 
19 comentarii

Scris de pe 29 martie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , ,

e frig si ploua

O vreme minunata de gogit in pat si de tanguit ca nu te lasa vremea sa lucrezi in gradina. Asa ca m-apuc sa-mi fac inventarul plantelor adapostite in garaj.

Conform unei deja incetatenite traditii constat ca marea majoritate au decedat de-a binelea. Nu inteleg, pur si simplu nu pot sa inteleg: toata iarna rezista eroic, la toate controalele saptamanale nu par sa aiba nici pe dracu’…”sunteti bine?” le intreb…”bineee” raspund ele in cor, asa ca-mi vad linistita de treaba, vine primavara, le cresc lastari verde pal, etiolati (nu fiti ingrijorate fetelor ca va tunde mama – le promit eu) …mai da peste ele un val de musculite albe (le urasc, le urasc, le urasc!!!), eu sar cu deparazitarea… le mai curat… Si-ntr-o saptamana, poate doua, bag de seama ca apa incepe sa stagneze in jardiniere, ca lastarii cei noi is mai toti uscati, iar daca verific la radacini constat ca e momentul sa opresc resuscitarea. E vorba in special de muscate, cateva verbine, bacopa si chiar si niste petunii curgatoare, din acelea cu flori marunte. Cam din fiecare planta enumerata a rezistat cate una, in cate o jardiniera. Asa ca le-am scos pe raposate, le-am mai deparazitat odata pe supravietuitoare si le-am cocotat iar langa geam, ca acuma au loc destul.

Descoperire socanta: smokie 3 (smochin descendent din primul smochin adus din delta) nu numai ca a facut o frunzulita, dar a facut de-a dreptu’ si-o smochina! Acuma, in martie!

Pe chestia asta nu mai stiu ce sa fac cu el. Voiam sa-l pun in pamant, ochisem eu un loc numa’ bun, ferit si insorit, da’ daca a infrunzit (si ce daca e numai o frunza?) ba s-a mai apucat sa faca si roade (ceea ce ma cam pune pe ganduri) cum sa-l scot afara, cand zic meteorologii  ca urmeaza mai multe nopti cu minus 2-3 grade?

Ei, o surpriza frumoasa tot mi-a rezervat ziua asta ploioasa si uracioasa:

Brandusele mele movulii au expandat in gradina! Dupa ce infiecare zi le-am pandit primele semne, fara nici un succes, asa, dintr-o data, fara preaviz, s-au infipt arogante in peisaj. Urmeaza cele galbene, motatele, baltatele, apoi lalele…

 
7 comentarii

Scris de pe 20 martie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

o alta dimineata de iulie

 In zori de zi, din mahalaua mea, intrezarind orasul dintre dealuri

Cu siguranta va fi o zi calda

Muscatele vecinilor, impertinent aristocratice,  tusa clara de linie si culoare

intr-un contrast desavarsit cu jardinierele mele nebune

Da, stiu … trebuia sa fie o variatie subtila de movuri in texturi variate, cu discrete insertii de alb, oranj si crem … discrete zic … ei, asta e … a iesit ce-a iesit, nu-i nimic, nu-i nimic , mie mi-s dragi si asa, cacofonice, razand isteric de pretentiile mele . 

Da, recunosc, m-am cam scapat la culori tari, da’ cum sa rezist la atata nonsalanta oranj?

Asa ca ma intorc la verdele primar.

Inainte

si dupa

Pentru ca, fireste, fiind din nou sambata, m-am alintat regeste,  cu un tuns iarba performant.

Despre rosii, numai de bine, maine!

 
6 comentarii

Scris de pe 24 iulie 2010 în de gradina

 

Etichete: , , ,