RSS

Arhive pe etichete: ninge

ante, post. 25

Uichendu trecut, ala de dinainte de 25 ale lui martie, a fost cald, senin, numa’ bine.  Eu am activat dand marunt din buze printre terfeloagele de la birou. Cifre, impozite, declaratii. Impotriva vointei mele, sa fie clar!

Caci toata lumea cu scaun la cap

Picture 187

stie cate chestii se gasesc de facut pe-afara

Picture 197

intr-o zi senina si calda de primavara.

Picture 191Gata, am depasit 25-ul, sufletul meu a tresarit plin de sperante gradinaresti, degetele au inceput sa manifeste furnicaturi si zvacnete de nerabdare, mi-am scos si pregatit armele de lupta (furca, grebla, foarfeci si alte alea cat de-o rascoala rezonabila), am dat chiar si cateva ture de  recunoastere, crosetand cu entuziasm strategii si tactici de abordare holistica a gradinii.

Yuppy, e sambata dimineata!

Picture

Dar macar e cald, sa tot fie vreo 10-12 °C, asa ca m-apuc, vrednica  si sturlubatica, sa-nsurubez in singurul strat pregatit, niscai rasaduri de salata. Imediat dupa incepe sa ploua,sa bata vantul si sa se faca frig. Din ce in ce mai frig. S-ar putea sa mi se para, da’ parca frunzele sălățelelor cam dârdâie.

Incep sa vorbesc urat. Si chiar gandesc urat. De ce intotdeauna inainte de 25 e vreme buna, iar dupa, e rea? Cine nu ma iubeste si de ce? Caut. Nu mi-e deloc clar ce, dar continuu sa caut. De la o vreme imi fac o impresie, dar oricum nu gasesc.

Final apoteotic: dupa ce intorc pe dos de doua ori  patru lazi pe terasa, trei rafturi in beci si doua dulapuri din dosul casei dau peste folia cu gaurele, cumparata am si uitat de cand, pe care n-am apucat s-o folosesc niciodata. A sosit momentul (intotdeauna soseste pana la urma momentul) in care isi reveleaza brusc utilitatea.

Picture 207
Stiu că nu sună tocmai bine despre sănătatea mea mentală, da’ sălățelele par să-mi facă semne vesele din frunzulițe, a „du-te si te culcă, acuma e ok”.

Picture 213Arata asa dragalase infofolite si cu bulinute…ca mai ca le-as trage niste pupuri!

Pana la urma nici n-a fost chiar asa de rau uichendu’ postdouazecisicinci. In definitiv si la urma urmei putea sa si ninga!

Ooops, n-am zis nimica, nu vreau sa dau idei nimanui!

 
8 comentarii

Scris de pe 28 martie 2015 în hai sa vorbim discutii

 

Etichete: , , , , , , ,

baba number five+one

(A dracu’ baba! )

„Ninge iar” am auzit dimineata mormaitul Balaurului Consort.

„Visez” mi-am spus si-am adormit la loc.

Se pare ca in somnul scurt ce a urmat am continuat sa prelucrez informatia. Am deschis ochii rostind cu voce tare: NU SE POATE !

Si viata mi-a aratat – a cata oara? – ca, totusi, SE POATE!

Ninge-n draci, parca cu furie, parca cu disperare.

Pana la urma reusesc sa ma intreb „si ce daca?”.

Asta nu mai e iarna, face parte din joaca primaverii cu nervii nostrii!  Mugurii inca n-au plesnit, florile nu-s in pericol, daunele se refera doar la zbarnaiala nervilor intinsi in asteptari rozalii.

Rabdare deci: O SA VINA!

 
17 comentarii

Scris de pe 6 martie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , ,

ciupi si sfarsitul iernii

Ieri dimineata din nou ninsoare, din nou zapada , aceeasi rutina: eu invit la danţ lopata rosie, Ciupi o sterge fericita in mahala.

De data asta stratul de omat e mai gros, ninge inca apasat, asa ca ma opintesc din greu in lopata. Abia curat o zona, ma uit in spate si-mi dau seama ca s-a depus un strat proaspat.Ma opresc intr-un tarziu sa-mi mai trag sufletul si-ncerc o negociere scurta  cu salele amortite dureros, sa ma lase sa termin. Dac-as fuma ar fi un pretext numa’ bun de-o tigara, da’ m-am lasat deja de cativa ani buni, reprim un regret razvratit si m-apuc s-ascult zgometele orasului care-ajung la mine vatuit. Oricat de dor mi-ar fi de primavara nu pot sa nu ma bucur de-o ninsoare adevarata.

Ceva nu e in regula. E prea multa liniste! A trecut cam multa vreme de cand n-am mai auzit latraturile ascutite ale blondinei ce se crede printesa mahalalei si nici raspunsurile groase ale flacailor provocati de prin curtile vecinilor. Ma uit ingrijorata, strig … nici un raspuns. Intr-un tarziu, pe maidanul de vis a vis, ceva mic si colorat imi atrage atentia. Seamana cu costumasul „omida in dungi vesele” crosetat de maicamea intr-un moment de efuziune sentimentala. Dar e prea static, Ciupi a mea este o eterna miscare, o eterna zdroaba, ea nu poate sta intr-un loc atata vreme. Si totusi, e ea!  O chem… nici o reactie.

Conchid: iar are o criza de personalitate! Asa ca ma pornesc, pe jumatate infuriata, pe jumatate amuzata, sa-mi recuperez cârna din zapezi: ei lasa tu, cucoana, sa vezi cum iti imblatesc eu blanita, acuma te-o palit ambitu, mai pupi tu libertate la anu’, pe vremea asta!

Neavand conditia ei fizica si nici gabaritul de rigoare trebuie s-o iau pe ruta ocolitoare, si-n timp ce inaintez destul de greu prin zapada care-mi trece in unele locuri de genunchi, constat ca am, uitat intr-un buzunar, aparatul de fotografiat. Stiind cat de tare o enerveaza s-o fotografiez incep sa ma razbun: si pe chestia c-ai fost obraznica si nu mi-ai raspuns la chemari ia uite ce de poze iti mai fac!

Un ghemotoc galbui intr-o mare de alb.

Ciudat cat de linistita ma asteapta.

Intr-un tarziu realizez

Si brusc , de necaz si rusine, imi vine sa inghit aparatul. Amarata era agatata intr-o sarma ghimpata, aproape incolacita in ea. In poza nu se vede in ce hal tremura si nici ce privire sfasietoare avea.Nu pot sa-mi dau seama cat s-o fi zbatut sa iasa din intamplatoarea capcana, cat o fi asteptat acolo nemiscata in marea de zapada sa vina cineva sa o sa salveze si , mai ales, de ce n-a scos nici un scheunat, un racnet de ajutor, tocmai ea, marea vocalista, soneria ambulanta care da de stire orice se intampla!

Toata ziua m-a obsedat figura ei chinuita si spaima c-as fi putut pleca in graba la servici iar ea sa ramana blocata acolo, in zapada.

In dimineata asta.N-a mai nins. Nici Ciupi nu si-a mai manifestat dorinta de-a mai evada putin.

 
23 comentarii

Scris de pe 26 februarie 2011 în blanosii, de viata

 

Etichete: , , , , , ,

Și dacă

nu m-am maturizat până acuma … slabe șanse de-aici incolo!

Dimineața mă  scobor din pat copacel-copacel, cu toate incheieturile  scârțâind, cu oasele, oscioarele, tendoanele și tendonuțele protestând vehement. Căci de la o vârsta (parcă o aud pe bunica) … prea se supără pe tine propriul ambalaj și prea îți ies pe nas toate „lucrarile de întreținere” pe care ai promis c-o sa ți le administrezi și n-ai facut-o.

Dar e suficient sa arunc un ochi pe geam (nu de tot 😀 )

sa văd că a nins, că afară totul e alb,

ba chiar mai ninge în continuare, ca să regresez brusc cu un numar indecent de ani, să mă bucur cum numai în copilarie stiam s-o fac.

Imi place grozav să privesc cum ninge! E o voluptate teribila în a constata ca stratul de zapada a mai crescut un pic. Ca totul e alb, e gri, e albastru. Ca aerul are o consistenta de cristal, ca miroase a rufe inghetate, ca pot vana fulgii cu varful limbii…

Oare de ce?  Sofer sunt, deci n-ar trebui să ma bucur. La săniuș nu mă mai duc. Nici la patinaj. Cu schiurile n-am reusit niciodată să stabilesc vreo relație de simpatie.

Ceva-ceva tot ar fi!

Aproape ca mi-e și rușine să recunosc : imi place sa curăt zăpada!

Ce freze, ce pluguri, ce comandamente? Când eu si lopata mea rosie  pornim sa dezapezim curtea si strada devenim o forta de nestapânit!  Azi am acționat deja de doua ori, iar daca șalele mele (of bunico, cum nu te-am înțeles îndeajuns!) n-ar fi intrat la un moment dat în protest spontan as fi curățat drumul până-n vale.

Deja zăpada s-a asternut intr-un strat subtiel proaspat. Prognoza meteo zice ca de maine dimineata ninsoarea o ia de la capăt. Nu-i nimic, nu-i nimic … eu si lopata mea rosie suntem pe faza!

 
12 comentarii

Scris de pe 27 decembrie 2010 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , ,

te uita cum ninge decembre

Pervazuri de iarna

In vasul asta am infipt cateva fire de rozmarin, intru butasire. Ia uite ce frumusete de rosii s-au sumetit s-apara 😀 … si care , culmea, chiar miros innebunitor a rosii adevarate !

Ma intreb mereu daca frumusetile astea verde crud realizeaza cat de subtire si fragila e sticla care le separa de realitatea de dincolo de geam.

 
18 comentarii

Scris de pe 12 decembrie 2010 în de gradina

 

Etichete: , , , ,