RSS

Arhive pe etichete: noiembrie

uzurpatorul de blog

A mai bagat cineva de seama ca-n blogul gradinarului „incepator dar indarjit” personajul gradina e tot mai putin prezent?

Ca-n locul sau se insinueaza tot mai insistent alte personaje?

Ok, e toamna! Cate povesti sa mai spui despre gradina de noiembrie, mai ales ca te-ai tot minunat si anul trecut, si-acu’ doi ani despre cum se retrage ea spre sine, in prag de iarna?

Ei, cate ceva tot se mai gaseste. Surprize marunte se mai ivesc pe ici si pe colo, cu conditia sa ai ochi pentru ele.

Si personajul noiembrie, in sine, ar putea fi mai mult si mai desc invocat, ca zau ca mai are destule de zis

 

Da’ cum sa mai ai timp de chestii serioase cand vine asta micu’ si cu mamica lui si se baga in sufletul tau, de parca nici nu mai apuci sa respiri?

Adolescent rebel, insirat din petece incongruente, cu o coafura etern ravasita, ochi de inger si apucaturi de diavol, reuseste sa starneasca reactii adverse si numai prin modul insolent in care-si poarta coada. In primul rand de la mama, care vrea sa scoata din el un veritabil print de cartier.

Biata de ea tot incearca sa-l faca sa inteleaga regulile bunelor maniere. La inceput cu vorba buna. Discret, in mai toate colturile curtii.

Pana la urma tot se lasa cu o aplicare de constitutie.

Peste care trece lin, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Apoi urmeaza o scurta relaxare.

In vederea punerii la cale a altor porcarele.

Iara eu, ce sa fac eu? Bineinteles…consemnez.

 
26 comentarii

Scris de pe 11 noiembrie 2012 în blanosii, de gradina

 

Etichete: , , , , , , , ,

toamnă, virusări, relaxări

Dimineata de noiembrie.

E un frig apasat si uscat.

Unii aleg sa se dezmorteasca activ, prin putina miscare…

…cu salve de latraturi belicoase, alergat pe langa gard si intrecere de fluturari de coada imbatosata cu echipa adversa, de ciobanesti internationali.

Altii, mai pasnici prin forta imprejurarilor, ne multumim cu un ceai

Reteta e absolut mirobolanta: macese, afine, lamaie,soc, ghimbir si petale de trandafir! Mmmm, o nebunie! Promit sa fac de-acuma-ncolo stoc zdravan de petale de trandafiri, sunt minunate, si prin aroma si prin gustul usor acrisor.

Da. Sunt virusata. Asa ca pana la urma m-am hotarat sa-mi dau, cu marinimie, un concediu medical de o zi. Sper sa fie suficient, ca-s tare ingramadita cu treaba.

Pe principiul „omul cat traieste invata” trebuie sa marturisesc ca e cea mai ciudata forma de viroza pe care am facut-o vreodata. De obicei tonul il da nasul, care incepe sa se lichefieze, dupa care se infunda, apoi da pasa la gat, care (desi nu mai e dotat de mult cu amigdale) se irita si face ghimpi si le spune sinusurilor ca e momentul sa se infunde asa ca incepe sa se umfle o caramida cu muulte colturi in capul meu cel mare devenit brusc prea mic, iar gavanele ochilor devin niste chestii foarte neplacute, ochii parca scartaie si se contracta rautacios…la peste 38 de grade am foarte ferma convingere ca-mi va exploda capul(am vazut eu la televizor imaginea unui pepene impuscat si fix la ea imi merge gandul de fiecare data 😀 ). Faptul ca de la o vreme incepe sa ma arda pieptul, semn ca se coace o tuse sanatoasa, nu face decat sa-mi intareasca convingerea ca sunt pe calea cea dreapta. Iar cand fac si herpes sunt de-a dreptul fericita: ma fac bine!

De data asta nasul e doar usor iritat. Gatul se baga putin in seama, mai ales noaptea, dar nu la valoarea lui de altadata. Durere de cap? Mmmm … mai degraba un lejer retard mental, o usoara incetosare cu sinapse mai lente si mai scartaitoare. Atuncea care-i baiul? Ace, multe ace infipte in pielea mea. In carnea (si putina grasime 😀 ) de sub piele. Parca am febra musculara generalizata. Experienta pataniilor trecute da alarma: ai febra! Ocazie cu care constat ca termometrul e stricat: o zi intreaga s-a incapatanat sa-mi arate 36,2 grade. Asa ca m-am dus si mi-am cumparat alt termometru. Intr-adevar, primul nu era bun. Asta nou imi zice ca am 36,3. Si ca sa-mi faca in ciuda, pana la urma da la pace cu cel vechi (doar termometru la termometru nu scoate ochiu’) asa ca ramane oficial: desi ma simt ca de la 37,5 grade in sus, am doar 36,2, iar la modul general sunt ca si cum m-as fi sfadit cu doua locomotive care circulau din sensuri opuse. O fi de la incalzirea globala?

La ora asta ar trebui sa trag din greu la birou. Parca nici nu-mi tihneste sa stau cuminte acasa. Altii, in schimb, nu au nici un fel de problema cu relaxatu’.

Bisi, retras sa mediteze putin in dulapul lui preferat, mi-a zis sa nu-l deranjez, ca n-are chef de poze.

 
18 comentarii

Scris de pe 17 noiembrie 2011 în de viata

 

Etichete: , , , , , ,