Dupa atata fierbinteala, uscaciune, zaduf si naduf parca incepusem sa ma cam satur de vara asta obositoare si neprietenoasa.
A fost de-ajuns o singura ploaie despletita, cu punere in scena laborioasa si efecte speciale de mare angajament, sa-mi amintesca, totusi, ca vara (alaturi de toamna, iarna si primavara) e anotimpul meu preferat.
Pfoai ce balet vegetal! Si ce orgie de lumini, nuante si sunete si mirosuri …
Mi-ar fi placut sa toarne indelung siroaie peste noi, s-adorm tarziu in noapte ascultand ropote de ploaie batand darabana pe geamuri…dar s-a multumit sa ne zica, scurt, un „bau! speriati-va!” si-a plecat razand mai departe.
Pana la urma a fost o ploaie de vara cumsecade, n-a dus cu ea acoperisuri falfainde si nici cu gheata nu ne-a mitraliat. Toata lumea vegetala a oftat fericita! A fost putin, a fost prea putin, dar a fost a naibii de bine!
