RSS

Arhive pe etichete: pantofi cu toc

pantofi zâmbind cu toţi dinţii

După cum de mai multă vreme povesteam… cea mai consecventă căutare cu care se impiedică lumea de poarta gradinii mele e legată de pantofi. Totul a pornit de la o postare c-o defilare cu baieti frumosi din 2011, căreia i-am lipit eticheta „pantofi cu toc”. Un an jumate’ după, constat că oamenii caută, parcă tot mai abitir, pantofi.Termenii căutarii sunt foaarte variaţi: de la foarte simplul şi atotcuprinzătorul pantofi, trecând prin mai specificele precizări gen pantofi cu toc/pantofi fără toc/pantofi cu platformă/ pantofi cu toc de 15/pantofi cu toc de 20/ poze cu pantofi cu toc imens şi ajungand la căutari  îndrăzneţe, de-a dreptu’ elitiste: sandale cu toc de sticlă/cei mai frumoşi pantofi cu toc din lume/pantofi cu toc înalt făcut din blană (mărturisesc ca asta din coadă îmi bulversează rău sinapsele emisferei cerebrale drepte). 

Şi uite-aşa, eticheta buclucaşă continuă să deruteze lumea, căutatorii de încălţâi greşesc uşa, şi-n loc de raionul cu chestii şic cu toc sau fără toc, dau de-o gradină de balaur cu cepe, roşii, castraveţi, zeamă de urzici, mulci, mere, pere, căţei, bâzdâgănii şi alte întâmplări şofereşti.

Aproape că mă simt usor vinovată inducand lumea intr-o astfel de eroare! Aşa că, pentru a-mi merita măcar cu un pic mai mult vizitele tematice, iote ce pantofi frumoşi am găsit de etalat la loc de cinste (intre grămada de compost şi cea de bălegar) : eleganţi, cu stil, cu ştaif, cu umor.

P.S.1 Mai sesizeaza cineva zâmbetul galeş, cu accent englezesc?

Sursa: designboom (chiar trebuie sa fii fanatich and young ca sa-ti tune asa ceva prin cap 😀 )

P.S.2 Pentru inviorarea traficului ma gandesc serios sa scap pe undeva o eticheta cu sex.

 
11 comentarii

Scris de pe 16 octombrie 2012 în hai sa vorbim discutii

 

Etichete: , , , , , , , ,

astazi despre cataratoare

Dupa ce vreo 3 ani au facut tot felul de nazuri, de fasoane, ba au lesinat la plantare, ba au refuzat sa se catere, ba s-au dat disparute peste iarna, in sfarsit s-au pus pe treaba.

Pe astea din poza urmatoare le chilavesc in fiecare an. Da’ ele-s vinovate: s-arata uscaaate si sfrijite, cu tulpinile crapate si innegrite, vai de mama lor! Drept care vine MesteraBalaurCuFoarfecDeAur si se-apuca sa curete „uscaturile”! Care in final se dovedesc foarte vii, foarte verzi pe dinauntru, ba si cu muguri bine pititi pe la incheieturi.

(E foarte stupida senzatia aia cand stau cu foarfeca-n mana , ma uit tamp la mormanul de tulpini taiate de-a tranta si ma plesneste un remember de-acu un an, si de-acu’ doi ani, ba chiar si de-acu’ trei ani … cand stateam si ma uitam tamp cu foarfeca-n mana …) Promit sa nu mai iau foarfeca la ele!

Vita salbatica rezista! In ciuda tuturor sapaturilor dramatice din zona gardului, a trecerii a tot felul de mesteri cu cizme si calcatura strivitoare, se-ntinde cuminte de-a lungul si de-a latul. Abia astept s-o vad, la toamna, isterica si nerusinata!

Si caprifoiul si-a luat rolul in serios. Dupa o prima incercare esuata (am preferat sa nu intreb cainii cat anume isi asuma din cauzele esecului) mladitele puse in primavara trecuta s-au prins temeinic, au iernat vitejeste, iar acum se-ntind voiniceste catre cer. Doamne, de cand visez la un gard innecat in caprifoi!

A, si sa nu uit:

Cautarea zilei:   pantofi cu toc

 
16 comentarii

Scris de pe 1 mai 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , ,

razbunare

Am o problema cu moda. Incep sa ma simt agresata de ea! Tot mai adanc alunec in convingerea ca nu hainele sunt facute sa slujeasca unor nevoi practice si estetice ale femeilor, ci femeile trebuie sa se inghesuie, sa se metamorfozeze si reinventeze pentru a intra in rochitele, fustitele, bluzitele si alte ite impuse de nu stiu care kaiser al modei.

Detest designerii in voga care declara standard ca iubesc femeia puternica, sigura pe ea, care nu se sfieste s-arate lumii intregi cat e de puternica si de sigura pe ea.

 In realitate aceasta femeie iubita de creatorii de moda are o singura varsta: pana-n doua’j de ani.Este hamesita, subnutrita, umbla impleticit, are o privire ratacita si nu pare chiar cu toti boii acasa. Asta daca nu e hamesita, subnutrita, agresiva si obsedata sexual. Poarta niste accesorii foarte bizare: posetute de papusa barbie, cat o gamalie , pantofi uriasi care-i descompun mersul si alura, palarii grotesti … machiajul o face sa para cand samurai in prag de harachiri, cand zombi iesit la aerisire … iar parul, ah parul…

Da, stiu, fortez nota, ingros cam tare tusele, de fapt e vorba de podium, de reinventare a volumelor corpului uman, si de nevoia comerciala de a te face vazut si retinut in lupta acerba pentru afirmare intr-o industrie feroce … Cred ca-mi si lipseste o bucata buna de cultura vizuala pt. a intelege frumusete uratului rafinat in retorta creatiei (ioi)… si mai cred ca-mi lipseste si aptitudinea de a suferi pt. a fi la moda. (Aici am anumite rezerve, totusi, nu-mi dau seama care-ar fi atitudinea mea daca as invarti la ora asta vreo 20 de primaveri.)

Ideea de baza este ca ma uit pe podium si vad manechinele defiland famelic, pasind chinuit in tinutele pe care le prezinta. Dupa care ma uit pe strada si vad fete tinere si sanatoase inghesuindu-se in haine prea stramte, prea mici, accentuand defectele si ascunzand calitatile,incaltate cu pantofi incomozi, purtand gentute inutile. De ce le-o fi luand Dumnezeu mintile femeilor cand e vorba de moda?

Ei, si dupa o asa introducere lunga, ajung si la subiectul propriu-ziiis!

De dimineata prind in reluare o emisiune de moda. E vorba de prezentarea colectiei primavara-vara Prada! Acest guru al modei! Acesta distinsa doamna care imprima liniile a tot ce va fi mai hot in sezonul care va sa vina. Atat noi – cat si ei!  In fine … noi ca noi, da’ ei …

Ma uit si parca nu-mi vine a crede: barbatul-baiat, cuminte si numai bun de mangaiat pe cararea frumos desenata, cu picioarele putin strambe dar perfect epilate, cu pantofi parca prea mari, pantalonii scurti si haina ramasa prea mica… Aproape ca-ti vine sa-l si controlezi, sa-l pui sa scoata prastia din buzunar.

Si daca femeilor le-a trebuit sa lupte din greu pentru dreptul de a purta pantaloni, oare de ce sa facem comentarii nelalocul lor despre baiatul asta frumusel, care pare foarte multumit de pantalonasul-fustita- cu slit (altfel cum?)

Ce-mi place mie la barbati ca inca n-au renuntat la naturaletea machiajului: nimic lucios, nimic strident. Bravo! Doamnelor, luati aminte!(Bietul baiet, cred ca si barba i-au luat-o cu ceara!)

Spiritul practic masculin nu se dezminte: nu gentute inimioara, nu posetute-timbru, in care nu-ti incape nici macar cartea de identitate si rujul, iata, o geanta sac incapatoare, asortata fin cu o bratara impletita

Pana aici toate bune si frumoase, cu un pic de sala, bazin, jogging, infometare si chirurgie plastica o sa incapeti lejer in haine, nici voi n-o sa imbatraniti niciodata (precum toate femeile raman la stadiul de boboc de fata), Da’  tare ma tem ca urmeaza o alta etapa a emanciparii voastre:

Pantofii cu toc

 
22 comentarii

Scris de pe 19 martie 2011 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , ,