RSS

Arhive pe etichete: Paris

primavara. versiuni

De Cluj. Napoca.26.03.13. 007De Paris. Cativa kilometri mai la vest.

paris 034

paris 042paris 040



paris 041

paris 088

 

 
16 comentarii

Scris de pe 2 aprilie 2013 în de viata

 

Etichete: , , ,

intoarcere din cele zari

Azi, la aeroport, dupa o aterizare destul de reusita.

Abulica si  surclasata de prea multe pardoane, bonjoururi, je ne parle pas bien français,bagages supplémentaires, vingt euro, acceptez-vous les cartes de crédit(?), care-mi bulversasera psihicul sensibil in prea zorii zilei, de nenumaratele controale (al tichetului de imbarcare, al actelor, al volumetriei si continutului bagajelor), de mana inmanusata in cauciuc a vamesului, rascolind ginecologic universul bunurilor personale din geanta de voiaj rascracanata indecent, de borcanelul cu miere de lavanda confiscat fara ca macar sa apuc gust din el (zambet larg: désolé madam/ zambet larg, cu ridicare de umeri:sta-ti-ar in gat maimutoiule). Atat de multe si de tacticoase controalele incat, desi initial parea ca o sa ma plictisesc in sala de imbarcare, am ajuns la avion in pas alergator, cu gafaieli si icnete agonizante,cu stomacul infasurat pe dupa jugulara, alaturi de alti cativa calatori asemeni veseli si entuziasti.

Si cum ziceam, in aeroportul de-acasa, cu o ureche tiuinda, cu capul cam cu ecou, in rest vie si nevatamata, il pierd din ochi de drag pe tanarul politist de la verificarea documentelor. E de-al meu. Vorbeste romaneste! Poa’ sa zica ca nu-i plac ochii mei, hainele mele, ca am fata de contrabandist, cautatura de matroana si pantofii murdari, orice, dom’ne, orice poa’ sa zica, ca-i fac fata! Doar am toate cuvintele la mine, ba am invatat si unele noi (merde, putain), sunt in mahalaua mea si am si eu drepturi, caci – nu-i asa?- sunt cetatean european!

Politistul se uita la mine. Se uita lung la mine. Pare sa-ncerce sa ma cantareasca. Tace el. Tac eu. Ne uitam, lung, unul la altul. Oare sa-i fi zambit prea gales? Nu pare prea banuitor. Mai degraba amuzat. Intind si mai hotarata pe tejgeaua ghiseului documentele. Aproape ca-l provoc: zi ma, zi ce nu-ti place!

– Doamna, imi puteti da, totusi, un pasaport sau o carte de identitate?

Devin brusc atenta. Documentul pe care tot incerc sa-l conving sa-l verifice este cardul bancar. Incepe o cautare disperata (ce mama mume-sa o-i fi facut cu buletinul dupa ultima verificare?), nu-i in buzunarul din stanga, nici in cel din dreapta, incep sa ma treaca sudorile, ma si vad dormind covrig pe presul dinspre pista, pana la urma multcautatul apare miraculos din fundul gentii, aproape in uralele celor din spatele meu, care asteapta foindu-se nerabdatori sa termin odata sau sa fiu arestata.

– Multumesc. O zi buna va doresc!

Asta pare sa fie tot. Usor debusolata de-asa un sfarsit brusc si fara de glorie, ma-ndrept cu pasi tot mai hotarati catre iesire: in sfarsit, sunt acasa!

paris 029

 
18 comentarii

Scris de pe 31 martie 2013 în de viata

 

Etichete: , , , , , , , , ,

le bucium

La capitolul reclama nemascata, cu mandrie materna de sa-mi crape chieptu’,  voilà cu ce se ocupa Balaura Junioara, alaturi de coechipiera sa, la poalele tour Eiffel-ului.

http://www.icr.ro/chasseursduson

Pe cale de consecinta, voi cei care va plimbati osteniti prin zona ambasadei Romaniei, la o aruncatura de bat de sonda din centrul orasului, sunteti invitati in 30 august, la ora sase pe-nserate, la expozitie! N-am sa ma hazardez sa explicitez cam ce se va expune acolo, ca sunt la faza in care am vazut doar lada de transport si niscai semipreparate ale „obiectului”. E ceva care porneste de la arhaicul bucium romanesc, pe care il reinterpreteaza, si ajunge la captarea sunetului orasului. In speta ale orasului Paris. Din Franta.

Fetele au participat cu proiectul asta la un concurs organizat de Institutul Cultural Roman pentru un stagiu de-o luna in „orasul luminilor”. Pe care l-au castigat. Asa ca in momentul de fata stau intr-o mansarda luminoasa, se ciupesc in fiecare dimineata sa fie sigure ca nu viseaza, isi asambleaza buciumul futurist si vaneaza sunetele Parisului. Si isi doresc se devina cele mai faimoase artiste-arhitecte din lume.

Asa sa fie!

PS – un motiv suplimentar de a participa la expozitie: sa-i auzi pe frantuji pronuntand finut „le bucium” 😀

 
12 comentarii

Scris de pe 11 august 2012 în de viata

 

Etichete: , , , , ,