Inca mai am rosii. Grozav de gustoase si carnoase.
Suprema perversitate: sa le culeg din strat in ultimul moment si sa le mananc calde inca, cu un picut de soare palpitand in ele. Nici macar nu-mi mai fac salate, le prefer taiate in felii groase si presarate cu putina sare grunjoasa. Cu astfel de garnitura as putea manca orice.
Parul cel vrednic a fost vrednic si de data asta.
Zilnic ii dau tarcoale amusinand si pipaindu-i roadele. Inca nu le-a sosit vremea, dar nici mult nu mai au.
Dau tarcoale si merilor.
Mai fur cate-un mar…evident nu intru-totul copt, ma-nbat cu parfumul lui, il mestec indelung, savurand anticipat orgia de gust si arome ce va sa vina.
Marul autist, pe care-l banuiam gutui, ca nu daduse pana acuma nimic-nimic, s-a hotarat in vara asta sa rodeasca: a facut doua mere. Pe unul l-a scapat pe jos, din neatentie, asa ca a mai ramas doar cu celalat. Da Doamne sa fie ionatan!
Din cand in cand mai gasesc cate-un castravete, crocant si mirosind naucitor de proaspat (ce-i drept, tot mai rar)
Chiar si fasoalea oloaga imi mai da cate ceva de cules
Si flori mai am
Si strasnici pândari
