RSS

Arhive pe etichete: ploaie

vacanță. cochetând cu ploaia

 

 
8 comentarii

Scris de pe 5 august 2018 în de viata

 

Etichete: , ,

împăcare


Bineinteles ca Marea Reconfigurare s-a amanat (unii spera ca s-a anulat, da’ niciodata nu-i sa nu fie cumva, asa ca eu ma incapatanez sa prefer formula ‘amanat’).

Dupa un stand-by prelungit inutil, m-am trezit la final de luna mai c-o gramada de rasaduri de rosii,  de castraveti si de ardei, obosite de-atata asteptare, ce plangeau de dorul  stratului de-o buna gramada de vreme,

DSC00003

da’ de unde straturi, ca tot visand la utopicul confort marit   nu pregatisem nimic , la naiba, nici nu vreau sa-mi amintesc cu cata obida le-am insurubat pe unde-am apucat, in devalmasie si fara de nici un descantec.

DSC00067

Am continuat sa dreg busuiocul…mai cu o foliuta,mai cu un mulcisor, un  puf de macerat de urzica mirosind naucitor, hai si-o masca nutrienta de  gainat  … dar startul ratat si-a spus cuvantul, lucrurile s-au urnit al naibii de greu si toata lumea parea bosumflata si fara chef.

Si-a venit ploaia

DSC00058

si s-a dus

DSC00061

si-a venit iar

DSC00048

si fiarele au atacat salbatic

DSC00076

(noroc cu aparatorii destoinici din garda personala

DSC00036)

Si-a mai iesit un pic soarele…

DSC00066Si tot asa de nenumarate ori.

Incet-incet lucrurile incepeau sa se urneasca, dar parca fara nici un fel de implicare sentimentala. Toti paream sa ne facem treaba, unii cu organizatoricu’, ceilalti cu crescutul si infloritul, dar fara sentimente exuberante si alte farfastlacuri,  pe scurt nu-mi venea dom’ne, nu-mi venea bucuria de alta data cand eram acolo, printre straturi. Ca prea o ratasem cu planurile si cu asteptarile!

Asta pana la finalul weekendului trecut.

O zi superba de vara. Cu lumina dulce-aurie. Cu aer inca proaspat.  Calda, nu fierbinte. Cu celuloza duduind discret in fiecare frunza. Cu bondari, albine, viespi, muste si tantari bazaind aferat din floare-n floare. Cu miros de levantica insinuandu-se pe orice pala de vant. De undeva de peste garduri vocea  Cesariei Evora, grava, senzuala, plutind regal si hipnotic peste tot si peste toate, unindu-le intr-un intreg.

DSC00117

La un moment mi-am dat seama ca mi-e atat de bine printre imperfectele mele straturi c-aproape mi-au dat lacrimile.  Si cam asta a fost tot, fara alte explicatii sau medieri,  am constatat ca eu si gradina redeveniseram prieteni. Asa ca m-am retras fericita in budoar, sa croiesc alte planuri de recuperare a intarzierilor din campania agricola.

De-aici incolo tine-te vara, c-avem de gradinarit!

 
29 comentarii

Scris de pe 2 iulie 2014 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

placeri vinovate

Termometrul de la geam zice op’şpe si-un pic. Aproape că mi-e puţin frig (ce senzatie minunată!), am să iau o bluză cu mânecă lungă. Miroase a umezeală proaspătă, iar gradina pare să plescăie mulţumită de-aşa o pleaşcă neaşteptată la jumătatea lui iulie.

DSC09996Mi-e tare draga ploaia… şi-i atât de bine încât mă simt un pic vinovată.

 
11 comentarii

Scris de pe 15 iulie 2013 în de viata

 

Etichete: , , ,

gradina de toamna cu carciumarese si infractori

Vichendu’ a inceput divin: cer plumburiu, ploaie țârcotită fin, dealuri imbrobodite in valuri de ceață. Ce zi superba de toamnă! – mi-am spus fericita, căutându-mi  nimic de lucru  prin casă.

N-a fost să fie prea mult bine… pe la amiaza norii s-au imprăstiat care-ncotro, lasând in urma lor un cer mai degraba spălăcit si nehotărat, nici senin, nici acoperit. Dacă tot nu mai ploua am iesit pâna afară să-mi mai bucur ochii cu ultimele incăpățânări florale.

Cum spuneam mai zilele trecute: de la o vreme sunt căzută răău in admirația cârciumareselor.

Nu mă mai satur să mă minunez de extrema ingeniozitate a formelor

(Bobiță tu nu acuma, imediat vine și randul tău!)

…ăă …cum ziceam, ingeniozitatea și varietatea formelor

și completa neinhibiție in materie de culoare

Si-n starea asta de zen (fara benzen), in care imi mângaiam cu privirea și cu sufletul meu liric florile pe cale de ducă, ce-mi este dat să vad și să nu cred ochilor? Cine se-arată in loc de maximă interdicție, de supertabu, de mega anatemă?

 – Miorythicus! Ce cauti in strat, nemernicule?

 – Aăăă…fac un studiu de botanică aplicată

… combinat cu unul de cinetică a salturilor dintr-un plan inferior intr-altul superior

Si na-na-na, na-na-na, te-am fentat! Si-acuma ma duc la mama, prinde-ma daca poti!

Normal ca dupa chestia asta l-am certat ingrozitor,! Iar el a fost atat de afectat incât a adormit oftând cu sughițuri, imediat dupa ce a luat o gustare frugală.

 
31 comentarii

Scris de pe 13 octombrie 2012 în blanosii

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Imagine

despre cât de aurie poate fi o răpăială de ploaie într-o dimineață de octombrie

 
6 comentarii

Scris de pe 4 octombrie 2012 în hai sa vorbim discutii

 

Etichete: , ,

să ploaie. să plouă

Sâmbăta cu dimineată gri, foarte gri, nespus de gri, atât de gri încât bate puțin înspre galben.

Sunt fericită ca un cintezoi. Cintezoaie. În fine. Să fie sâmbătă dimineaţa şi să se pregătească de ploaie e pe undeva foarte aproape de perfecțiune! Sâmbăta o aştept doar de dminica, dar ploaia… ehee de când aştept ploaia ! I-am găsit o mie de scuze şi o altă mie de acuze, i-am compus descântece de dezlegare, blesteme de întârziere, i-am cântat (poate de aia nu…), incantat, recitat, implorat, pus în vedere şi dat ultimaturi. Ea: nimic! Da’ nimic, nimic, nimic!

Ei, şi-acuma se pregăteste să ploaie! Să plouă! În fine.  Corect e să-nceapă odată! Să miroase a praf si-a ierburi umezite, să cânte pămantul şi-asfaltul si-acoperişul, să susure burlanele, să plicicotească bălţile, să… Si uite-aşa s-o ţina măcar vreo trei zile! Iară eu să-mi iau toată haita pe lângă mine, să picotim lenevos si prelung savurând ploaia pe-ndelete, strop cu strop…

Nerăbdatoare, trepidândă, aştept ploaia când pe-afară, scrutând zările tot mai gri, când in casă, cu ochii lipiţi de geam. Ok, îs mai rău decat un copil, da’ m-am săturat să tot am răbdare.Şi, uite-asa prind primul picur in toată splendoarea lui! Atât de perfect se-nscrie in mijlocul unei dale, încât nici nu pare real, dar vine iute după el şi un al doilea şi-un al treilea şi-al o sutălea, şi incepe să miroase şi să se audă a ploaie! Pfoai câtă încântare! Să se întâmple toate fix cum mi le-am dorit: sâmbăta+dimineață+ploaie = LOVE!

Urmează pasul doi: haită, încolonarea! Mergem să puturoşim şi să savurăm ploaia!

– Haităă, haităăăăăă!

Apare Ciupi, de după casă, contrariată şi uşor iritată (precis am întrerupt-o dintr-o pândă de mâță sau vrabie).

– Unde ţi-i ficioru’, madam?

– Credeam că-i cu tine, la naiba, nici un pic de încredere nu poți să ai în oamenii ăştia! O zbugheşte nervoasă, printre tufe, in căutarea plodului rătăcit.Care plod apare in mare galop din celalăt colţ al grădinii, şocat de ce chestii ciudate cad din cer şi-i răcoresc blăniţa.

– Doamnelor (căci aşa e el, un tip foarte simandicos), aţi sesizat stropii aceştia reci care cad de sus in jos? Oare unde-o fi fixat duşul? Şi oare de ce nu e apa mai caldă?

Bismark se-aude lătrand oarecum jalnic. De-acuma plouă chiar temeinic, iar el, amâratul, e în post de pândă la trecători, tocmai la drum. Îl înhaţ sub o aripă pe ăl’ mic, mă-mpiedic de cateva ori de mume-sa, care ţine morţis să deschidă ea calea, şi-ajung într-un suflet la amărâtul semibiped,cu laţe ciuciulete, aşteptând supărat în dreptul unei portiţe închise. Îl înhaţ şi pe el sub cealaltă aripă si uite-aşa, ne prăvălim victorioşi in casă! Mirosim extravagant a câine ud, ne cam atârna limbile, dar ploua!

Alerg prin casă căutând … o cafea! Un ceai parfumat ar fi mai bun, da’ n-am răbdare să-l fac si nici nu prind pe nimeni să lansez o comandă fermă, aşa că o să mă multumesc cu o cafea. O carte, o caarte vreau, unde pot găsi repede-repede o carte perfectă pentru un moment dintr-ăsta, un roman englezesc, sau un Steinbeck, sau Contele de Monte Cristo ? Prea complicat, agăţ din baie Decat o Revistă, mi-au mai ramas acolo vreo două articole, îs lungi si cu caractere mici, o să citesc mai încet şi poate o să mă uit şi la televizor, cu sonorul dat încet…

Ok, sunt în pat, in cameră e o răcoare placuta, am tras pe mine un pled molcuţ, Ciupi s-a facut roată in jurul cozii si se pregăteşte să sforăie , ăl’ mic e în pătuţul lui si sforaie, Bismarckul s-a retras in vizuina personală, cafeaua aromeşte plăcut, revista mă asteaptă, e sămbătă, e dimineaţă…Nu, n-am să dau drumul deocamdată televizorului. Vreau să ascult ploaia. Ascult ploaia. Nu aud nimic. E linişte.

Dintr-un colţ de geam îmi zâmbeste malefic un petec de cer senin.

L.E. de joi către noapte:  Plouă.

 
18 comentarii

Scris de pe 17 septembrie 2012 în de viata

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

spectacol

Dupa atata fierbinteala, uscaciune, zaduf si naduf parca incepusem sa ma cam satur de vara asta obositoare si neprietenoasa.

A fost de-ajuns o singura ploaie despletita, cu punere in scena laborioasa si efecte speciale de mare angajament, sa-mi amintesca, totusi, ca vara (alaturi de toamna, iarna si primavara) e anotimpul meu preferat.

Pfoai ce balet vegetal! Si ce orgie de lumini, nuante si sunete si mirosuri …

Mi-ar fi placut sa toarne indelung siroaie peste noi, s-adorm tarziu in noapte ascultand ropote de ploaie batand darabana pe geamuri…dar s-a multumit sa ne zica, scurt, un „bau! speriati-va!” si-a plecat razand mai departe.

Pana la urma a fost o ploaie de vara cumsecade, n-a dus cu ea acoperisuri falfainde si nici cu gheata nu ne-a mitraliat. Toata lumea vegetala a oftat fericita! A fost putin, a fost prea putin, dar a fost a naibii de bine!

 
6 comentarii

Scris de pe 27 iulie 2012 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , , ,