RSS

Arhive pe etichete: plug

curente si tendinte 1

In 2007, cand mi-am tras primul strat de legume, ingrozita de extravaganta gestului si de cvasiinexistenta cunostintelor mele in domeniu, am inceput sa caut cu disperare informatii despre cum se face si intretine o gradina. Am luat la rand carti, reviste, net, prieteni, neprieteni,cunostinte, in fine … oricine stia cate ceva, oricine isi amintea sau imagina cate ceva . Informatiile veneau din toate directiile, de multe ori contradictorii, incomplete sau, dimpotriva, prea docte, iar capacitatea mea de prelucrare si asimilare era surclasata.Pana la urma lucrurile s-au mai asezat, mi-am organizat in cap cateva sertarase cu informatii de baza, in care mai bag sau mai scot mereu cate ceva.

Bunaoara, despre sapatul gradinii…

1. Regula generala, ce parea foarte clar si definitiv batuta in cuie suna cam asa: toamna se sapa (cu plugul, cu motosapa, cu harletul, cu ce ai pe langa casa) la adancime mare (20-25 cm, iar pentru solurile grele chiar 25-30 cm) si se intoarce neaparat brazda. Pentru a amesteca stratul superior, sarac in substante hranitoare, cu cel de adancime, bogat in nutrienti. Pentru a cauza un disconfort major bestiilor de bazdaganii daunatoare (faptul ca in urma actiunii taioase a harletului  reusesti sa faci dint-o râma doua sau mai multe e oarecum intristator, da’ nu neaparat relevant).Pentru a ajuta apa sa se infiltreze mai cu spor. Iar alternanta inghet-dezghet  sa transforme brujii lutosi in pamant afanat.Se adauga ingrasamant natural (gunoi de grajd, compost) sau supranatural (fosfati si alte alea) care se amesteca bine-bine cu pamantul ravasit.Frunzele si plantele uscate sunt considerate câh, banuite fiind de acordare de adapost bolilor si daunatorilor, asa ca sunt arse .Straturile raman peste iarna sapate, nude si eliberate de resturi de vegetatie, in bataia vantului, a gerurilor, ploilor, ninsorilor si celorlalte manifestari meteorologice de sezon, sa munceasca ele in vederea afanarii si uciderii in chinuri a daunatorilor.

2.Nu dupa multa vreme, tocmai cam cand mi se parea ca am inceput sa inteleg ce fac eu in gradina, au inceput sa apara informatii sensibil diferite: se sapa cu furca, fara a intoarce brazda, doar pentru a aera solul si a-l afâna. Pentru ca stratul de deasupra este cel mai viu si mai bogat in substante  hranitoare. („Cultivarea repetata la aceeasi adancime, cu un cultivator rotativ, de exemplu, poate conduce la formarea unui strat dur in sol, ce actioneaza ca o bariera pentru radacinile plantelor … cu consecinta captarii insuficiente a substantelor nutritive” Matthew Wilson). Incepe sa se puna mare accent pe importanta nederanjarii râmelor (aceste zâne bune ale gradinii), a microorganismelor si a faunei de sol care pastreaza pamantul in echilibru si-l imbogateste in substante nutritive. Gunoiul se imprastie pe pamant, nici vorba sa se mai amestece cu brazda rasturnata (oricum nu se mai rastorna nimica 😀  ) pentru a fi prelucrat in conditii aerobe de catre poporul alor mici si vrednici . Suprafata pamantului e acoperita cu o patura calduroasa de mulci, adicatelea cu fân, frunze, resturi vegetale,cartoane. Daca vrem sa nu incurajam daunatorii n-avem decat sa rotim culturile si sa cultivam prietenia cu contradaunatorii.Toamna trecuta, din toata varianta asta mai noua am retinut doar faza cu furca 😀

3. Pe cand am inceput sa prind ansamblul, m-am impiedicat de versiuni mult mai categorice.Adica gata cu sapatu’!  Nici cu plugul, nici cu motosapa, nici cu harletul si nici cu furca! Nu mai epilam  tot ce hotaram ca este buruiana. Observam ce face natura si-ncepem sa facem si noi la fel. Adaugam. Materie organica, adica gunoi putred si straturi consistente de mulci. Care, prin descompunere („compostare la fata locului”) vor crea un sol matur, cu adevart viu, fecund, plesnind de vitalitate si  capabil sa faca sa rodeasca plante sanatoase. Cultivam „ingrasamintele verzi”, plante ce au harul de a strange nutrientii din aer si din adanc, si de a-i acumula acolo unde alte plante ii pot folosi. Ingropam lemn putred la temelia straturilor, avand astfel o biomasa care elibera carbon si va incalzi straturile pe parcursul a catorva ani. Daunatorii … pai zice-s-ar ca ar cam trebui sa ne schimbam politica si cu ei. Adica, dintr-un pamant sanatos, nedopat cu chestii sintetice, cresc plante sanatoase. Care plante sanatoase au ele insele capacitatea de a lupta cu daunatorii, tot mai bicisnici de felul lor, pentru ca, sa nu uitam, avem grija sa cultivam cu mare interes preteşagul cu inamicii lor mancatori naturali de daunatori. Cu alte cuvinte nu mai dam in ei cu bomba atomica ci ne angajam intr-un fel guerrilla. Plus ca ar cam fi cazul sa nu mai lacomim chiar la toata recolta, ci sa mai consideram ca acceptabil un oarecare procent de pierderi, sa-i lasam si pe altii sa traiasca pe langa noi.

Bun. Intre toate aceste tendinte unde ma aflu eu? Undeva in faza a doua cu privire lunga catre a treia.

In uichendu care tocmai se duse, printre picatele, am „pus pe iarna” trei straturi. Mai intai le-am debarasat de plantele uscate. Si  de pasla si mulciul folosite cu mare folos in vara.Am afanat pamantul cu furca, am asternut deasupra, delicat si feminin, stratul de gunoi putred ( a propos, miroase a nimic catre reavan, in timp ce in parcul cel mare al Clujului nu-ş cu ce ingrasamant prafos or dat, da’ pute de-ti ia auzul! ). Dupa care am pus cu marinimie frunze uscate, iarba tunsa-n toamna si alte uscaturi (flori) culese de pe alte straturi. Tufele trecute de rosii si ardei  le-am maruntit si dat la cutia-compostor, sa fiarba acolo la foc mocnit, pana o sa iasa un compost bun.

Pe cei douazecisiceva de mp de straturi pentru legume mi se pare cam greu sa fac permacultura (adica varianta 3). Desi, daca ma gandesc bine, pare tentant si daca mai si profit putin de neatentia Balaurului Consort ma mai si extind putin cu suprafata…de ceva lemn putred stiu de unde sa fac rost…ar mai fi nevoie de vreo doi baloti de paie, ceva scoarta macinata, mai ales ca e si mai comod asa, iar eu iubesc experimentele si…

L.E. Că tot mă plângeam de guvern … că nu-i destul că nu ne dădură fir de ploaie, de-am si uitat cum arata o baltă…da’ ne mai si confiscară dom’ne si primaru’ !

 
20 comentarii

Scris de pe 10 noiembrie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,