RSS

Arhive pe etichete: poame

pomii mei si recoltele lor

Una din virtutile pe care, vrei sa nu, gradina te obliga s-o exersezi este rabdarea.

Acu’ patru ani am implântat in pamant niste bete de care atarnau etichete cu nume de pomi: mar, par, visin,cires, piersic… si cu candoarea neinitiatului nerabdator am intrebat:

– In cata vreme o sa faca fructe?

– Doi-trei ani…

Pe naiba doi ani! Dupa doi ani erau niste bete putin mai lungi, cu oarisce  ramificatii. Dupa trei au inceput, intr-adevar sa rodeasca: ciresul a facut vreo doua cirese, visinul vreo trei visine … Performantul absolut a fost prunul: 18 bucati de prune brumarii, pantecoase, aromate si gustoase! Piersicul a scos o chestie miica si ingrozitor de acru-amara, invocand casa vecinilor, crescuta intre timp intre el si soare. Parul a facut si el o …para, hai s-o numim para, careia i-am dat tarcoale cam toata vara. Candva, in august, incercand eu sa le-o arat unor musafiri, a picat -pur si simplu- fara s-o ating, fara sa-i zic ceva de sanatate…

– Macar umbra de-ar face, sa stau si eu la umbra unui pom din gradina mea – mi-am zis cu regret. Dar ce umbra poti astepta de la niste bete ceva mai rasarite?

In primavara asta am observat mai intai pete mici de umbra. Nici nu stiu cum sa descriu emotia care m-a invaluit, tandru, cand am realizat ca pomii mei au in inceput sa faca umbra! Am ridicat ochii si-am vazut ca-si schimbasera atitudinea si profilul, nu mai puteau fi numiti „bete”…aratau chiar a pomi! Apoi au inceput sa fabrice roade!

Mai intai ciresul. Poze nu pun, ca prea m-a traumatizat povestea, mama lor de grauri! Prunul s-a umplut de prune, si-am tinut-o tot intr-un extaz inventariindu-le, pana-ntr-o buna zi cand am constatat ca, din cauze necunoscute, le-a avortat pe-aproape toate, pastrand doar una, spre aducere aminte.

Dupa care am descoperit, pe rand, ca aproape toti pomii mei au inceput sa fabrice poame. Mai putin unul, care nici macar nu mai stim cum ii zice sau ce-ar trebui sa faca (il banuim gutui, dar fara sa ne incrancenam prea tare pe aceasta versiune). Marinimosi, i-am mai acordat o perioada de gratie de doi ani.

Ce-am pozat plina de mandrie parentala (ca nu mi-e clar daca le-am fost mama sau tata cand am participat la plantarea lor) reprezinta cam toata productia de fructe a cestui an (perele fac exceptie, la ultima strigare au raspuns 16 bucati). Important, exceptional de important, este ca betele noastre devin pomi fructiferi adevarati, care o sa stie sa faca fructe adevarate!

.

.

.

.

.

.

.

Mai ramane sa-nvatam si noi sa-i ingrijim.

L.E. Ca sa stie toata natiunea cu cine are de-a face: piersicul este de fapt cais. Care face caise. Maaari (eu chiar n-am mai mancat caise atat de mari). Dulci si foarte parfumate. Visez la ziua in care voi face gem de caise, dulceata de caise, compot de caise si rachiu. De caise.

 
22 comentarii

Scris de pe 12 august 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , ,