RSS

Arhive pe etichete: rasaduri

iunie 2015

Da, stiu, a cam trecut. (Serveste la ceva invocarea ideii ca abia acuma am bagat de seama? Nu? Ok, sa fim seriosi, nici macar n-ar fi adevarat.)

Deci, conform alinierii anterioarelor luni, iunie a venit tiptil si-a plecat ca fulgerul. Eu,conform anterioarelor trairi,  am intarziat cu toate cele prin gradina, da’ macar de data asta m-am bucurat de fiecare zi cu soare si-am savurat fiecare ploaie.

Pe cand altii recoltau deja, rasadurile din straturile mele aratau ca niste strumfi verzi.

iun 0015

Adica verzi-verzi, da’ strumfi.

Florile din jardiniere abia se hotarasera sa-si dea drumul.

iun 0018

iun 0019

Dar verdele viu duduia pretutindeni, parca auzeai pulsand seva … si daca te uitai mai lung parca le vedeai pe toate inaltand-se sub ochii tai.

iun 0011

iun 003

iun 006

iun 030

iun 060

iun 031

iun 037

iun 042

iun 020

iun 038Nu mai putin adevarat este ca, dupa mintea mea, vara ar fi compusa din cinci luni iunie.

iun 058

Pacat ca nu ma-ntreaba nimeni.

 
8 comentarii

Scris de pe 13 septembrie 2015 în de gradina

 

Etichete: , , , ,

sindromul aprilie

Dom’ne, mie iar nu-mi iese aprilie la socoteala!

Oricum fac, oricum ma organizez (sau nu), aprilie vine si se duce fara sa-l simt.

Martie inca s-ar mai baga in seama un pic, mai niste intamplari cu borcanele (ca in februarie ma cam leg de calorifer, numa’ sa nu ma scap la seminte), mai niste trairi cu rasariri, frunzulite si radacinute, acolo, niste miracole vegetale de un verde fragil … mai un oftat ca iara ninge…

Picture 157Picture 179Si trece martie.  Fiscul isi aduce aminte ca el de mult n-a mai cerut niste declaratii (he he, ce ironie fina din partea mea, sper sa-l fac sa se simta jenat), asa ca dosarele incep sa dospeasca tot felul de acte, de situatii, de declaratii, care starnesc niste termene, care preseaza, preseaza…

Pe-afara se-ntampla chestii

Picture 227teo 053teo 065teo 066teo 068teo 069

Da’ cine s-apuce sa vada ce se-ntampla? Pana cand sa-ntorc de-a binelea capul, aprilie tusti pe langa mine si pe-aci ti-e drumul!

Fix asa am patit si anul trecut. Si acu doi ani. Si…Gata, ajunge, nu mai merge asa!

O sa-mi pun un memo pe telefon, pe calculator,mai bine pe telefon si pe calculator, pentru 30 martie urmator: atentie, urmeaza aprilie, nu uita sa-l bagi in seama!

 
8 comentarii

Scris de pe 5 mai 2015 în de viata

 

Etichete: , , , , , ,

împăcare


Bineinteles ca Marea Reconfigurare s-a amanat (unii spera ca s-a anulat, da’ niciodata nu-i sa nu fie cumva, asa ca eu ma incapatanez sa prefer formula ‘amanat’).

Dupa un stand-by prelungit inutil, m-am trezit la final de luna mai c-o gramada de rasaduri de rosii,  de castraveti si de ardei, obosite de-atata asteptare, ce plangeau de dorul  stratului de-o buna gramada de vreme,

DSC00003

da’ de unde straturi, ca tot visand la utopicul confort marit   nu pregatisem nimic , la naiba, nici nu vreau sa-mi amintesc cu cata obida le-am insurubat pe unde-am apucat, in devalmasie si fara de nici un descantec.

DSC00067

Am continuat sa dreg busuiocul…mai cu o foliuta,mai cu un mulcisor, un  puf de macerat de urzica mirosind naucitor, hai si-o masca nutrienta de  gainat  … dar startul ratat si-a spus cuvantul, lucrurile s-au urnit al naibii de greu si toata lumea parea bosumflata si fara chef.

Si-a venit ploaia

DSC00058

si s-a dus

DSC00061

si-a venit iar

DSC00048

si fiarele au atacat salbatic

DSC00076

(noroc cu aparatorii destoinici din garda personala

DSC00036)

Si-a mai iesit un pic soarele…

DSC00066Si tot asa de nenumarate ori.

Incet-incet lucrurile incepeau sa se urneasca, dar parca fara nici un fel de implicare sentimentala. Toti paream sa ne facem treaba, unii cu organizatoricu’, ceilalti cu crescutul si infloritul, dar fara sentimente exuberante si alte farfastlacuri,  pe scurt nu-mi venea dom’ne, nu-mi venea bucuria de alta data cand eram acolo, printre straturi. Ca prea o ratasem cu planurile si cu asteptarile!

Asta pana la finalul weekendului trecut.

O zi superba de vara. Cu lumina dulce-aurie. Cu aer inca proaspat.  Calda, nu fierbinte. Cu celuloza duduind discret in fiecare frunza. Cu bondari, albine, viespi, muste si tantari bazaind aferat din floare-n floare. Cu miros de levantica insinuandu-se pe orice pala de vant. De undeva de peste garduri vocea  Cesariei Evora, grava, senzuala, plutind regal si hipnotic peste tot si peste toate, unindu-le intr-un intreg.

DSC00117

La un moment mi-am dat seama ca mi-e atat de bine printre imperfectele mele straturi c-aproape mi-au dat lacrimile.  Si cam asta a fost tot, fara alte explicatii sau medieri,  am constatat ca eu si gradina redeveniseram prieteni. Asa ca m-am retras fericita in budoar, sa croiesc alte planuri de recuperare a intarzierilor din campania agricola.

De-aici incolo tine-te vara, c-avem de gradinarit!

 
29 comentarii

Scris de pe 2 iulie 2014 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

primavara in asteptare

Suntem in plina campanie de primavara, ar trebui sa-mi etalez la greu nemaipomenitele intamplari cu straturi, rasaduri, insamantari, rasariri, rasadiri si alte asemenea, dar anul asta nu se prea leaga scenariile clasice. Urmeaza, oarecum fortat si neplanificat, o reconfigurare a gradinii. Bineinteles ca totul e legat de disponibilitatea unor utilaje, de timpul, vointa si puterinta unor meseriasi. Eu trebuie doar sa am rabdare, comprehensiune si bani. Nu prea stiu ce-o sa iasa, asa ca nu prea stiu ce-o sa fac.

Straturile vechi se relaxeaza, cam napadite de buruieni. Profitand strategic, capsunii si-au facut de cap intr-un mod nemaivazut pana acum,inflorind indescriptibil si expandand in toate directiile. Din motive contabile n-am apucat sa fac instructie cu ei decat catre sfarsitul lui aprilie. I-am mutat asa, gata infloriti, inghesuindu-i pe ici si pe colo, pe unde sper sa propaseasca macar vreo doi ani. Dupa nonsalanta cu care isi vad mai departe de inflorire nu par sa fie deranjati de tratament. Rasadurile de flori (muscate, gura leului, dalii) au fost „insurubate” in jardiniere, unde pare sa le priasca, cu exceptia celor de lobelia, care mai au de crescut un pic, c-asa-s ele, mai lingave si cu start lent. Rasadurile de rosii, ardei (iuti) si castraveti sunt intr-un stand-by prelungit pana la o data ulterioara.

 

DSC00221

Incep sa cam bâzâie a nerabdare, da’ n-am ce sa le fac deocamdata, decat sa le tot mut, tot mai la lumina, tot mai in plin soare, sa le invat cu greul.

DSC00303

Daca in urmatoarele doua saptamani nu am straturi noi o sa le mut in vechile amplasamente. Ce atata reconfigurare ?!

In rest… primavara isi vede de treaba.

DSC00223

DSC00226

DSC00248

 
15 comentarii

Scris de pe 4 mai 2014 în de gradina

 

Etichete: , , , , ,

castravetii

Candva, la inceputul lunii iunie, am dat cu ochii de ei, in piata: cinci rasaduri usor trecute, pe-o margine de taraba. La o sumara estimare nu le-am dat nici o sansa-n gradina: erau deja  prea lungani, aveau floricele, cate-un fruct straveziu si niste vreji galbejiti si anemici. Dar mi-am adus aminte de stratul fluierand a paguba, golas si pustiit de toate semintele de morcovi si patrunjel care-au refuzat, in repetate randuri, sa rasara si de ridichile zgubilitice si seci pe care-am preferat sa le smulg decat sa ma mai enervez vazandu-le. Asa c-am scos niste bancnote mototolite si i le-am dat baiatului care-i vindea insotite de un zambet sictirit, gen „ia banu’ pentru ca-s doamna, nu pentru ca ma las fraierita!”.

Ajunsa acasa, nu m-am indurat sa-i ciupesc. Cum spuneam, erau deja prea mari si mai aveau si rod. Asa ca i-am „insurubat” in strat, le-am pus apa din belsug, si – in lipsa de altceva – le-am pus un rest de plasa de jur imprejur, sa nu poata zice ca nu le-am creat conditii, daca vor ajunge vreodata la stadiul de catarare.

Pe ei nu prea i-a impresionat lipsa mea de incredere. Mai intai si-au scuturat si reimprospatat vrejii, apoi si-au infoiat frunzele, tot mai carnoase si mai vartoase, au facut mai multe flori si au legat tot mai mult rod.

Pe mine m-a impresionat tocmai je m’en fiche-ul lor. Nu pareau sa incerce sa-mi demonstreze ceva: pur si simplu se simteau bine in strat si-si vedeau de treaba lor. Chestiunea in cauza mi-a cam impus respect, asa ca m-am simtit obligata sa-mi exprim in mod deschis regretul pentru relele previziuni, ba am mai si tabarat asupre lor cu bune tratamente ( udat pe drum de seara, gratar de gainat si parfumare cu macerat de urzici).

Si, ca in multe alte povesti pornite cu nabadai, pana la urma s-a lasat cu mare preteșag intre noi, cu multa stima si consideratiune.

Iunie, cu acomodarea, a trecut demult, iulie s-a lasat cu prima, si-a doua si-a aproape zilnica recolta, si-a tabarat si august peste noi si parca asteptam sa-i vad palind a oboseala.

Ce oboseala? Ce e aia „oboseala”? Parca abia acuma incepe distractia!

 

 

 

 

 

Prefer sa nu-mi pun intrebarea „pana cand?”.

 

 
18 comentarii

Scris de pe 16 august 2012 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , ,

ziua 4

Dimineata cu semne certe de alunecare in mrejele unui nou acces de lene acuta. Tras aer in piept, mancat temeinic, scarpinat, baut 100 de cafele, regretat amarnic abandonul fumatului, oftat adanc si apucat de treaba. Si cum pofta vine mancand si harnicia lucrand… pana la urma am facut ceea ce mi-am promis:am intarit (cu ce-am gasit pe langa casa) marginile straturilor. Sa n-o mai ia la vale de cate ori se lasa cu ploaie mare.

Din punct de vedere estetic e un esec rasunator. Din punct de vedere practic … sper sa functioneze. Probabil ca o sa am pretentia, de la un moment dat, ca am incercat sa lansez o noua estetica eco, o reinterpretare a gradinii urbane contemporane. Ma mai gandesc la ceva cu rezonante bio.

In rest a fost cald si bine. De fapt a fost bine dar deja prea cald pentru gusturile mele. Am studiat prognoza meteo, se pare ca in curand norii se aduna si revin ploile. Asa ca am mai amanat vreo doua zile „insurubarea” rasadurilor in pamant, caci la cat de apasat a fost soarele in ultimele zile mi-ar fi torcoflit urgent tanara generatie de rosii.

Si n-am fost singura harnicuta in gradina.

La o asa abundenta florala era o fojgaiala cu zumzete pe toate palierele

Unii au fost cu paza si protectia.

Dar, intre doua vigilente la gard au gasit timp si pentru un pic de relache la umbra frumos mirositoare

Una peste alta, ziua a 4-a a fost exact atat de placuta incat sa inchida rotund si impacat ciclul uichendului prelungit.

 
8 comentarii

Scris de pe 1 mai 2012 în de gradina

 

Etichete: , , , , , ,

deci

Sâmbătă am lucrat. La birou. Hârtii, terfeloage…contabilitate. N-a fost c-aşa am vrut eu, a fost c-a fost musai. Pentru protejarea neuronului obosit am preferat să-mi reprim orice gând de primăvară, verde, straturi, seminţe, răsaduri si alte alea. O vreme mi-a ţinut figura, după care am simţit că mă ia cu ameţeală… de lehamite de hârtii si de  dor de grădinăreală. Aşa că mi-am strâns bulendrele si-am plecat. Se intunecase deja, dar afară aromea a iz amărui de mugur , a vânt caldut condimentat cu fum de foc de uscături. „Maine imi fac de cap” mi-am promis trepidând.

Ajunsă acasă a-nceput să mă doară o măsea. Bineînţeles o măsea pilon a unei lucrări de artă monumental-stomatologică. Durerea a mers în crescendo si absolut paralel cu toate calmantele îngurgitate, pâna i-am pus dop cu clasicul meu bitter suedez. Noaptea care a urmat s-a profilat secvential: bitterizare / somn/ durere/ bitterizare/ somn/ durere/ bitterizare…

Dimineaţă nu faceam HÎC cu damf de bitter, dar capul crescuse considerabil in dimensiuni, avea şi ceva ecou, iar bestia de măsea îşi aducea din cand în când aminte ca ea are chef să mă doară. „La naiba, iar mă loveste blestemul weekendului: dacă nu ninge, plouă, toropeşte sau rupe vântul tot ce prinde, atunci precis mă doare pe mine ceva!”

Nu, nu m-am lăsat, câte ceva tot am mai făcut, nu prea mi-e clar nici mie ce… mai niste semincioare, mai niscai reordonare pe terasa devenită talmeş-balmeş peste iarnă, mai o sistematizare a cărărilor dintre straturi…

Dar, mai importante decat orice altceva, au fost constatarile!

1, Tocmai pe când (ca in fiecare an dealtfel) începea să mă bată gândul că n-o să iasă nimic din ce-am însămânţat plină de elan primăvăratic, mi-a venit inima la loc: miraculosul proces tehnologic al incolţirii a-nceput, de fapt e in plina desfasurare, suntem in grafic, deci putem să-i dăm bătaie mai departe!

2, Cam greu de banuit ce poveste vreau sa spun eu cu poza asta:

Petele acelea discrete de umezeală plină de praf scursă prin pavaj sunt tot ce-a mai rămas din ditai nămetele 1,5 metri inălţime.

Deci este oficial: iarna ne-a spus pa! Îi mulţumesc pentru decenţa manifestărilor de pe-aici şi pentru că mi-a îndestulat grădina însetată de-o grămadă de vreme. O mai aştept la anu’, pe la inceputul decembrie, să mă surprindă in mod plăcut 😀

Deci este oficial: a venit primăvara!




 
21 comentarii

Scris de pe 19 martie 2012 în hai sa vorbim discutii

 

Etichete: , , , , , ,