RSS

Arhive pe etichete: recolta

disizit

Asta e tot ce-am mai recoltat din straturile mele rebegite. (Sa nu creada altii ca au motive de complexe gradinaresti din pricina mea 😀 ).

De fapt nu e chiar tot: au mai ramas vreo 2-3 randuri de ceapa verde firava si infantila, cu care chiar nu stiu ce sa fac. N-am ce culege din firisoarele  precum firul de par, dupa cum e vremea nu prea au sanse sa se invartoseze, iar peste iarna nu stiu ce sanse au sa treaca.

Si-a plouat mocaneste toata ziua. Si vantul mi-a fluturat pletele balaie (o laie!) subtirel si rece si incredibil de eficient, ba insinuandu-se languros pe dupa spondiloza zgandarita, ba impingand la gramada turma de nori incredibil de pantecosi si cenusii.E tot mai evident ca intram in zona noptilor inghetate si-a zilelor reci, de toamna adevarata, nu de izmeneli de parada, ca pana acuma.

Aproape toata ziua mi-am tot adus in casa florile din jardinierele de exterior. E destul de mult de lucru cu ele: trebuie curatate, deparazitate de ultimele ramasite de musculite (le doresc in continuare sa dea o molima-n ele si sa moara toate-toate, bestii cu aripioare albe!), apoi tunse, unele mutate in alte vase, facut loc in garaj si pe holul de la intrare,  udate, cantate si descantate sa doarma somn de frumusete peste iarna.

Apoi trebuie facuta curatenie dupa mizeria rezultata din miscarile de trupe, adunat pamantul risipit, spalate vasele ramase goale, tocate resturile vegetale…si parca te doare sufletul sa maruntesti pentru compost ultimele flori ale acestui an.

Nu pot sa nu-mi amintesc ca in fiecare primavara, cand vad cum brusc si dintr-odata o mierlesc aproape toate florile bibilite iarna intreaga, ma jur ca e ultima data cand o mai fac. Pentru ca in toamna urmatoare sa nu ma-ndur  sa le las sa moara fara sa mai incerc inca o data. Poate macar de data asta…

 
12 comentarii

Scris de pe 15 octombrie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , ,

recolta mea de vinete

Pentru a nu exista dubii: corpul acela cilindric din imediata vecinatate este o cutie cu scobitori.

 
43 comentarii

Scris de pe 4 septembrie 2011 în de gradina

 

Etichete: , ,

pomii mei si recoltele lor

Una din virtutile pe care, vrei sa nu, gradina te obliga s-o exersezi este rabdarea.

Acu’ patru ani am implântat in pamant niste bete de care atarnau etichete cu nume de pomi: mar, par, visin,cires, piersic… si cu candoarea neinitiatului nerabdator am intrebat:

– In cata vreme o sa faca fructe?

– Doi-trei ani…

Pe naiba doi ani! Dupa doi ani erau niste bete putin mai lungi, cu oarisce  ramificatii. Dupa trei au inceput, intr-adevar sa rodeasca: ciresul a facut vreo doua cirese, visinul vreo trei visine … Performantul absolut a fost prunul: 18 bucati de prune brumarii, pantecoase, aromate si gustoase! Piersicul a scos o chestie miica si ingrozitor de acru-amara, invocand casa vecinilor, crescuta intre timp intre el si soare. Parul a facut si el o …para, hai s-o numim para, careia i-am dat tarcoale cam toata vara. Candva, in august, incercand eu sa le-o arat unor musafiri, a picat -pur si simplu- fara s-o ating, fara sa-i zic ceva de sanatate…

– Macar umbra de-ar face, sa stau si eu la umbra unui pom din gradina mea – mi-am zis cu regret. Dar ce umbra poti astepta de la niste bete ceva mai rasarite?

In primavara asta am observat mai intai pete mici de umbra. Nici nu stiu cum sa descriu emotia care m-a invaluit, tandru, cand am realizat ca pomii mei au in inceput sa faca umbra! Am ridicat ochii si-am vazut ca-si schimbasera atitudinea si profilul, nu mai puteau fi numiti „bete”…aratau chiar a pomi! Apoi au inceput sa fabrice roade!

Mai intai ciresul. Poze nu pun, ca prea m-a traumatizat povestea, mama lor de grauri! Prunul s-a umplut de prune, si-am tinut-o tot intr-un extaz inventariindu-le, pana-ntr-o buna zi cand am constatat ca, din cauze necunoscute, le-a avortat pe-aproape toate, pastrand doar una, spre aducere aminte.

Dupa care am descoperit, pe rand, ca aproape toti pomii mei au inceput sa fabrice poame. Mai putin unul, care nici macar nu mai stim cum ii zice sau ce-ar trebui sa faca (il banuim gutui, dar fara sa ne incrancenam prea tare pe aceasta versiune). Marinimosi, i-am mai acordat o perioada de gratie de doi ani.

Ce-am pozat plina de mandrie parentala (ca nu mi-e clar daca le-am fost mama sau tata cand am participat la plantarea lor) reprezinta cam toata productia de fructe a cestui an (perele fac exceptie, la ultima strigare au raspuns 16 bucati). Important, exceptional de important, este ca betele noastre devin pomi fructiferi adevarati, care o sa stie sa faca fructe adevarate!

.

.

.

.

.

.

.

Mai ramane sa-nvatam si noi sa-i ingrijim.

L.E. Ca sa stie toata natiunea cu cine are de-a face: piersicul este de fapt cais. Care face caise. Maaari (eu chiar n-am mai mancat caise atat de mari). Dulci si foarte parfumate. Visez la ziua in care voi face gem de caise, dulceata de caise, compot de caise si rachiu. De caise.

 
22 comentarii

Scris de pe 12 august 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , ,

recolta

Asta e recolta mea de cirese.

Toata recolta mea de cirese.

 
26 comentarii

Scris de pe 17 iunie 2011 în de gradina

 

Etichete: ,

toamna

Zori de toamna

Inca dezmat de volume si culoare in geam

dar ingloband deja, discret, inceputul sfarsitului

Acum o saptamana craitele incercasera, negre, uscate si ciufute, sa explice natiunii  ca  si-au facut cu prisosinta datoria, asa ca prefera sa se retraga. M-au prins intr-o faza profund nedemocratica, iar tratamentul  administrat li s-a parut de-a dreptul umilitor

Dar a functionat! Dupa o saptamana pare sa le fi revenit pofta de viata si cocheteaza cu o a doua tinerete (ar trebui sa ma tund?)

Sa nu uitam, toamna se culeg roadele:

Cu cele 18 prune bistrite frumos coapte si aromate, culese cu tot dichisul (plus cele 4 ramase pe ram, pana la deplina maturizare), prunul este campionul absolut al tuturor pomilor plantati in gradina noastra acu’ 3 ani.

Iar pruna aceasta poate spune o intreaga filozofie despre cat de important e mediul ales  atunci cand e vorba despre dezvoltarea personala

Pentru unii , insa, efortul intelectual  poate fi ravasitor

Asa ca sa lasam filozofia pe altadata.

 
7 comentarii

Scris de pe 4 septembrie 2010 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , , ,