RSS

Arhive pe etichete: relaxare

ziua 3

A trecut ca si cum n-ar fi fost. E fascinant cum poate trece cate-o zi, fara sa bagi de seama, facand aproape nimic. Cand stii pe propria-ti piele cum -in alte zile- clipele devin secole, iar minutele vesnicii .

Pus cap la cap cred ca am trebaluit vreo jumatate de ora … am pus in pamant niscai seminte (acolo, niste craite, carciumarese, suzane cu ochi negri si oarice banuti australieni), tardiv si fara prea mari efuziuni sentimentale. Mai mult am facut dezordine si mizerie.

Si-am mai rasfoit niste reviste, si-am luat in stapanire canapeaua din „livring”, cu tot cu telecomanda din dotare si mi-am mai spalat lejer creierul cu niste episoade pe care le-am mai vazut de nu stiu cate ori si-o comediuta romantica si-un filmulet oarecum psihologic… Facand bilantul vizionarilor acuma a trebuit sa ma concentrez aproape dureros ca sa-mi amintesc ce-am vazut.Atata relaxare a plutit in aer ca pana si cainii au zacut letargic si semicomatosi alaturi de mine, maraind prin somn, aproape toata ziulica.

Concluzie: tulai Doamne, bine poate fi cateodata sa-ti fie lene si sa te poti bucura in tihna de lenea ta!

 
5 comentarii

Scris de pe 30 aprilie 2012 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , , ,

toamnă, virusări, relaxări

Dimineata de noiembrie.

E un frig apasat si uscat.

Unii aleg sa se dezmorteasca activ, prin putina miscare…

…cu salve de latraturi belicoase, alergat pe langa gard si intrecere de fluturari de coada imbatosata cu echipa adversa, de ciobanesti internationali.

Altii, mai pasnici prin forta imprejurarilor, ne multumim cu un ceai

Reteta e absolut mirobolanta: macese, afine, lamaie,soc, ghimbir si petale de trandafir! Mmmm, o nebunie! Promit sa fac de-acuma-ncolo stoc zdravan de petale de trandafiri, sunt minunate, si prin aroma si prin gustul usor acrisor.

Da. Sunt virusata. Asa ca pana la urma m-am hotarat sa-mi dau, cu marinimie, un concediu medical de o zi. Sper sa fie suficient, ca-s tare ingramadita cu treaba.

Pe principiul „omul cat traieste invata” trebuie sa marturisesc ca e cea mai ciudata forma de viroza pe care am facut-o vreodata. De obicei tonul il da nasul, care incepe sa se lichefieze, dupa care se infunda, apoi da pasa la gat, care (desi nu mai e dotat de mult cu amigdale) se irita si face ghimpi si le spune sinusurilor ca e momentul sa se infunde asa ca incepe sa se umfle o caramida cu muulte colturi in capul meu cel mare devenit brusc prea mic, iar gavanele ochilor devin niste chestii foarte neplacute, ochii parca scartaie si se contracta rautacios…la peste 38 de grade am foarte ferma convingere ca-mi va exploda capul(am vazut eu la televizor imaginea unui pepene impuscat si fix la ea imi merge gandul de fiecare data 😀 ). Faptul ca de la o vreme incepe sa ma arda pieptul, semn ca se coace o tuse sanatoasa, nu face decat sa-mi intareasca convingerea ca sunt pe calea cea dreapta. Iar cand fac si herpes sunt de-a dreptul fericita: ma fac bine!

De data asta nasul e doar usor iritat. Gatul se baga putin in seama, mai ales noaptea, dar nu la valoarea lui de altadata. Durere de cap? Mmmm … mai degraba un lejer retard mental, o usoara incetosare cu sinapse mai lente si mai scartaitoare. Atuncea care-i baiul? Ace, multe ace infipte in pielea mea. In carnea (si putina grasime 😀 ) de sub piele. Parca am febra musculara generalizata. Experienta pataniilor trecute da alarma: ai febra! Ocazie cu care constat ca termometrul e stricat: o zi intreaga s-a incapatanat sa-mi arate 36,2 grade. Asa ca m-am dus si mi-am cumparat alt termometru. Intr-adevar, primul nu era bun. Asta nou imi zice ca am 36,3. Si ca sa-mi faca in ciuda, pana la urma da la pace cu cel vechi (doar termometru la termometru nu scoate ochiu’) asa ca ramane oficial: desi ma simt ca de la 37,5 grade in sus, am doar 36,2, iar la modul general sunt ca si cum m-as fi sfadit cu doua locomotive care circulau din sensuri opuse. O fi de la incalzirea globala?

La ora asta ar trebui sa trag din greu la birou. Parca nici nu-mi tihneste sa stau cuminte acasa. Altii, in schimb, nu au nici un fel de problema cu relaxatu’.

Bisi, retras sa mediteze putin in dulapul lui preferat, mi-a zis sa nu-l deranjez, ca n-are chef de poze.

 
18 comentarii

Scris de pe 17 noiembrie 2011 în de viata

 

Etichete: , , , , , ,