RSS

Arhive pe etichete: rod

castravetii

Candva, la inceputul lunii iunie, am dat cu ochii de ei, in piata: cinci rasaduri usor trecute, pe-o margine de taraba. La o sumara estimare nu le-am dat nici o sansa-n gradina: erau deja  prea lungani, aveau floricele, cate-un fruct straveziu si niste vreji galbejiti si anemici. Dar mi-am adus aminte de stratul fluierand a paguba, golas si pustiit de toate semintele de morcovi si patrunjel care-au refuzat, in repetate randuri, sa rasara si de ridichile zgubilitice si seci pe care-am preferat sa le smulg decat sa ma mai enervez vazandu-le. Asa c-am scos niste bancnote mototolite si i le-am dat baiatului care-i vindea insotite de un zambet sictirit, gen „ia banu’ pentru ca-s doamna, nu pentru ca ma las fraierita!”.

Ajunsa acasa, nu m-am indurat sa-i ciupesc. Cum spuneam, erau deja prea mari si mai aveau si rod. Asa ca i-am „insurubat” in strat, le-am pus apa din belsug, si – in lipsa de altceva – le-am pus un rest de plasa de jur imprejur, sa nu poata zice ca nu le-am creat conditii, daca vor ajunge vreodata la stadiul de catarare.

Pe ei nu prea i-a impresionat lipsa mea de incredere. Mai intai si-au scuturat si reimprospatat vrejii, apoi si-au infoiat frunzele, tot mai carnoase si mai vartoase, au facut mai multe flori si au legat tot mai mult rod.

Pe mine m-a impresionat tocmai je m’en fiche-ul lor. Nu pareau sa incerce sa-mi demonstreze ceva: pur si simplu se simteau bine in strat si-si vedeau de treaba lor. Chestiunea in cauza mi-a cam impus respect, asa ca m-am simtit obligata sa-mi exprim in mod deschis regretul pentru relele previziuni, ba am mai si tabarat asupre lor cu bune tratamente ( udat pe drum de seara, gratar de gainat si parfumare cu macerat de urzici).

Si, ca in multe alte povesti pornite cu nabadai, pana la urma s-a lasat cu mare preteșag intre noi, cu multa stima si consideratiune.

Iunie, cu acomodarea, a trecut demult, iulie s-a lasat cu prima, si-a doua si-a aproape zilnica recolta, si-a tabarat si august peste noi si parca asteptam sa-i vad palind a oboseala.

Ce oboseala? Ce e aia „oboseala”? Parca abia acuma incepe distractia!

 

 

 

 

 

Prefer sa nu-mi pun intrebarea „pana cand?”.

 

 
18 comentarii

Scris de pe 16 august 2012 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , ,

de la o vreme

Ajung tot mai tarziu la birou. Pur si simplu nu rezist tentatiei de-a ma mai juca putin de-a stropitul gradinii.

Aerul are o consistenta aparte in gradina mea de dimineata (bineinteles ca numai in gradina mea ), culorile sunt toate proaspete, mirosurile cocheteaza si se combina frivol … si sunetele suna intr-un fel anume  😀

Ploile ne-au ocolit de-atata amar de vreme, ziua-i tot mai scurta si echinoctiul sta la panda, asa ca nu pot sa nu ma minunez ca mai am parte de verde, de flori, de rod in straturi.

Si vazand eu cu cata nonsalanta lumea isi vede de-nflorit si de rodit, ajung sa ma intreb, asa, cu o strangere de inima, daca a ajuns pana aici semnificatia cuvantului toamna…

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

L.E. Si iata si recolta diminetii:

Asta asa, sa ma dau si eu putin mare…

 
17 comentarii

Scris de pe 22 septembrie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , , , ,