RSS

Arhive pe etichete: sa uit

nenostalgie

Se apropie ziua reportajelor cu pelerinajul la mormintelor ceausestilor.Or sa fie batrani revoltati, tineri exaltati, fosti si actuali proletari infratiti intr-o pioasa rememorare a minunatelor vremuri de dinainte…

Scriu … si sterg … si scriu din nou…si sterg iara … am inca multa fiere-n mine … nu reusesc sa ma detasez .

N-a fost numai rau, a fost si bine, am fost tineri, am si iubit, am si ras (Doamne ce se mai radea pe-atuncea! ), am invatat, am muncit, am citit, am visat. Cred ca cel mai mult imi lipseste senzatia de comuniune: eram noi (cei multi, imensa majoritate) si erau ei (cei atat de putini incat, pana la urma, se reduceau ,absurd, la detestabila familie compusa din ei doi).

Ar trebui sa ma concentrez pe aceste amintiri, ar trebui sa incep sa iert.

Dar nu pot. Nu pot uita.Si-n consecinta nu pot ierta.

Iata, au trecut 21 de ani, inca nu e bine, radem – da’ parca mai putin, e cald – daca nu suntem debransati , mancare este daca avem bani s-o cumparam .Si parca nici asa tineri nu mai suntem (unii dintre noi).Copiii au crescut, si-au scuturat aripile si-au zburat spre zari mai senine.

Tentatia nostalgiei pandeste de dupa colt.

Ia sa mai respiram putin aer de epoca, spre reala aducere aminte.

A nu se crea iluzia ca era vorba de trei  jumatati de porc si trei jumatati de vaca.Nu-nu-nu , era vorba, pur si simplu, de un kilogram si jumatate de carne de porc SAU un kilogram si jumatate de carne de vaca, incluzand si oase, si grasime si ambalaj pentru o familie formata din trei oameni: copil+mama+tata. Adica 16,666 grame pe zi pe cap patrat intr-o luna cu 30 de zile, respectiv 16,129 grame intr-o luna cu 31 zile.(In februarie eram cu totii domni 😀 )

Sa fim oameni cinstiti, mai aveam si altfel de drepturi:

Cu care se puteau cumpara acele animale fabuloase care traiau si mureau doar in tara noastra:

Si inca

intre 7 si 10 bucati (daca le gaseai!).

In decembrie ’89 aveam un sertar plin cu bonuri dintr-astea. Nu pentru ca as fi avut in familie vreun macelar sau vreo doamna vanzatoare la alimentara (he-he, ce mi-ar mai fi placut si ce drag mi-ar fi fost despre ei!) …Pur si simplu eram tineri si foarte putin dispusi sa ne calcam in picioare pe la cozi, asa ca macam tone de cartofi prajiti dimineata, la pranz, si seara … cu sare,  cu usturoi, cu boia…Copilul manca mai mult pe la bunici .

Si frigul! Ierni intregi in care nu puteam deschide geamurile pt.ca apa prelinsa pe sticla ingheta… 13-14 grade in casa…16 cand era mai cald afara…mirosul acela de mucegai rece…parca-ti ingheta si sufletul si creierul.

Si „penele” de curent…

Eu inca nu pot sa uit. Deci nici sa iert.

 
18 comentarii

Scris de pe 19 ianuarie 2011 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , , ,