O plonjare ciudata intr-un suprarealism foarte concret.
Lumina zilei dispare, undeva in urma … pasim intr-o alta lume
cu alte culori … si alte volume
Intrarea in poveste are loc treptat, pe culoare cand drepte, cand intortochate
Treptat am zis? Nu suficient de treptat!
Poza nu reda amploarea adancimii: 40 de metri (16 etaje )!
Daca ai probleme cu inaltimile ori pui de-un atac de panica ori iti infrunti demonii .Asa ca… incetisor si lingand peretii cu hainele… o iei frumusel la picior (ca la lift e o coada indecenta)
Te concentrezi pe mana crispata pe balustrada, pe treptele de lemn cateodata alunecoase, pe imaginile ce devin tot mai clare si mai ciudate
Si nici macar nu bagi de seama cand te-a furat peisajul si-ai intrat cu totul in poveste
Apoi descoperi, din nou in adanc, si mai adanc, o alta poveste, de fapt mai multe alte povesti
Asa ca te lansezi intr-un alt plonjon , pe alte trepte, tot mai stramte, alti 40 sau 50 de metri… si-ajungi pe alt taram fermecat, unde te-apropii de balaurii de salina
si plutesti pe ape fermecate
Dupa care o iei inapoi, spre lumea reala, mai pe scarile napadite de cristale sarate
mai facand prozaice cozi pe la lifturi
Si te intorci din nou catre lumina zilei
care te ia in primire prozaica si fara echivoc.
