RSS

Arhive pe etichete: santaj

la fugitiva

 – Hai mandro acasa! Hai zana dromomana si nerusinata, hai ca mi-ai facut nervii terci si-abia astept sa-ti pun blanita-n cui!

– Mmmmmm … nu. Mai bine nu. Inca nu.

– Mai bine mai dau o tura. Poate, totusi, pica ceva. Vreun print. Sau macar un broscoi.Ne vedem mai incolo. Hai pa.

Ciupi e in calduri. Din nou.

Din sase in sase luni punem de-o revolutie hormonala, care se lasa cu bocete, scancete, declaratii, incantantii (alde Bisi), refuz de hrana si dor de duca la barbati (bineinteles Ciupi) si stres paroxistic, nedormit si injurat tot neamul cainesc (in mod evident noi). Dupa fiecare păţanie de genul acesta ne jurăm pe tot felul de chestii ca urmează o operatie de sterilizare. Pe care, bineinteles, n-am transformat-o in realitate niciodată, aşa ca din şase in şase luni o luam de la capat cu bocetele, refuzul de hrană, nedormitul, chirăielile, mârâielile şi miorlăielile canine.

Una din chestiile definitorii ale acestei etape, ce pare s-o macine răăău de tot pe mândra prinsa-n mrejele fierbinţi ale iubirii, este dorul de ducă. La nimic nu i se pare rusinos sa se preteze pentru o oră-două de libertate-n mahala: ţâsnitul  pe langa masină, ţâsnitul printre picioare, pliatul prin gauri incredibil de mici, pliatul printre ostretele gardului (a-ncercat ea si cu niste gropite, da’ s-a prins repede ca nu e o chestie de randament, plus ca-si strica si manichiura, asa ca s-a lăsat repede pagubasă)… Numa’ cel auzim pe Bisi jeluindu-se ca de sfarsit de lume, că imediat ii mai zărim, eventual, panasul auriu pierzandu-se intr-un norisor discret de praf. Deh, leoaică tânara iubirea…Necazul ei e ca dupa fiecare reusita, noi, bipezii astia rai si insensibili ii stricam ploile astupandu-i gaurile, „cosând” gardul cu plasa, vigilând la orice deschidere de poarta. Nu face nici un secret din ceea ce simte cu aceste ocazii: ne uraste – ne uraste – ne uraste!

De dimineata a fost – iarasi!- dată disparută. Metoda: pe langă masina Balaurului Consort. Probozât telefonic consortul, răcnit printre ostrete dupa căţauă,promis moarte in chinuri amaratului cel chilav ramas urland dincoace de gard…

Ca daca si-ar gasi un pechinez dragut prin apropiere nici n-ar fi cine stie ce tragedie, dar, ca un facut, suntem inconjurati de multi masculi feroce de talie mare (predominant ciobani din diferite colturi ale lumii), care n-ar sti sa se comporte cu asa o demoazela mignona…cheauna si  despletita cum e, mi-e frica sa n-o calce vreo masina… sau sa mi-o ia vreun fur si s-o tot duca…

Salvarea noastra a fost pana acum matusa-mea. Cand atmosfera se incinge la noi acasa dincolo de limita suportabilitatii, fac catelusa cea fierbinte pachet, ii strang trusoul intr-o plasa si-o duc in bejanie, la mâţe! Matusa-mea e zana buna a tuturor animalelor abandonate, bolnave, napastuite si batute de soarta, avand in permanenta ratacite prin apartament cate o mata lehuza cu o haita de pisoi pe liste de asteptare pt.dat in plasament, cate-un motan fara vreun ochi, sau fara coada, sau fara bilutele proaspat operate, etc, etc. Acolo, infratita cu celelalte animale in suferinta Ciupi isi macina ultimele zvacniri hormonale. Dupa care, sfarsita de atata zbucium, se intoarce acasa, la noi si la Bisi cel abrutizat de dorul ei.

De data asta n-am noroc. Matusa-mea isi renoveaza apartamentul.

………………………………………………………………………………………………………..

Ultimul racnet: in timp ce-mi plangeam de mila, m-am auzit strigata intempestiv de BC si cand iritata m-am dus sa vad de ce ma intrerupe din jelanie, l-am gasit cu Bisi in brate, siroind la greu din scutecul umflat cu apa: tocmai il pescuise din iaz. Ma mir ca nu s-a innecat. Gata, maine dimineata umflu cateaua si ma duc la matusa-mea! Pana maine dimineata o sa gasesc ceva cu care s-o induplec sa-i faca loc o vreme in santier… o stratagema, un barter, un cadou, un santaj …

 
12 comentarii

Scris de pe 8 august 2011 în blanosii

 

Etichete: , , , , , ,