RSS

Arhive pe etichete: sef

de 8 martie

Pe drumul catre birou a opta baba a lui martie ma ia in primire gri. Cu un cer gri luminand gri strazi gri. Cu oameni gri. Macar atata bucurie am: sunt la ora la care Dobro si Craio croseteaza razand Guerrilla de Dimineata. Dau radioul mai tare, sa-i aud.

1. Bogdan, sotul Mirelei:

– …sa nu zica ca n-o iubesc de ziua ei, na … am incredere ca poate sa depaseasca toate momentele… ca-n orice cuplu, o mai ating, na…ea stie cand greseste, important este sa stim amandoi cine-i sefu.

– O bati des? …

– Nu cred ca e prea des, na… da’ daca ma enerveaza, ca-n orice cuplu…

I se intrerupe legatura din studio, ca altminteri, na, ar mai broda putin pe tema a ce se intampla in fiece cuplu.

2.Fane, sotul lu’ Flori:

– Fane: … bă, eu cam cred că lumea cam are dreptate, in ultima vreme lucrurile s-au cam imputit cu femeile …nu stiu de la ce… televizor, reviste, 10 secrete cu care sa cuceresti un barbat, si-au luat-o razna…niste palme la momentul potrivit… cred ca trebuie educate…nu vorbesc de sotia mea, ca ea-si cunoaste locul, ma uit la nevestele prietenilor mei, alea trebuie calcate in picioare si ăia nu fac nimic…

– Craio si Dobro (razand cam jenati) cred ca tu n-ai rabdare sa le judece Dumnezeu, tu zici „Doamne lasa-ma pe mine!” … Si cum ii bagi mintile in cap: cu bata, cu picioarele?

– Fane: daca face prostii trebuie sa-i bagi mintile in cap, io nu zic sa le bati, da’ macar niste palme!

– Craio: acuma, de la barbat la barbat, daca nu-i incap mintile in cap?

– Fane: exista intotdeauna o cale sa-i bagi mintile-n cap, o data, de doua ori, ca la copil !

– Dobro: pana la urma, nu mai bine o lasi?

– Fane: nu cred, io o iubesc.

L-au intrerupt si pe el. Cred ca simteau ca e mult prea mult.

Ii stiu pe Dobro si Craio de multi ani si multe dimineti, m-am ras cu ei in hohote prin mai toate intersectiile orasului. Imi plac la pachet, in tandem, imi place felul in care isi paseaza unul altuia ideile, rotunjind-le si mai adaugandu-le ba un pic de sare, ba un pic de piper, hai si-un varf de cutit de miere, pana cand stirile frivole sau anodine se alineaza aiurea, undeva la granita dintre bascalie si profunzime. I-am prins si singuri la microfon, da’ niciodata n-au fost la inaltimea tandemului. Faptul ca afiseaza un foarte discret misoginism, asa, ca o pata de culoare…l-am luat mai mult ca pe-o etalare (non politically correct, c-asa sunt ei, putin rebeli) de stare macho, cu banuiala de miscare de marketing (doar la RadioGuerrilla presteaza!) si facand parte din sarmul lor usor impertinent.

In dimineata zilei de 8 martie 2013 mi s-au parut jenati, pierduti si neconvingatori. Niste baietei de 11-12 ani, tragand ingretosati din niste mucuri de tigara, undeva la coltul blocului, in timp ce alti „baieti rai” se laudau cu felul in care pot sa chinuie pisicile… nu le placea deloc ceea ce auzeau, da’ le era jena sa protesteze de frica sa nu fie considerati „tocilari cuminti”. Iar atitudinea asta m-a dezamagit, mai mult chiar decat m-au infuriat ipochimenele datatoare de palme si nevestele lor care le accepta.

Poate si pentru ca m-am simtit exclusa din randul ascultatorilor importanti pentru ei.

O vreme cred ca am sa ascult un cd cu muzica pe drumul de dimineata catre birou.

09.03.13. 002…………………………………………………………………………………………………………………………………

L.E. Recunosc ca la un moment dat m-am gandit c-ar fi o gluma, da’ era prea proasta povestea chiar si ca gluma, asa ca i-am facut repede vant gandului. Aflu insa, cu vreo doo zile intarziere, c-am facut parte  din cercul larg al botosilor revoltati degeaba, simpli subiecti ai unui soi de experiment publicitar cu fronton aurit de actiune umanitara.

„Am vrut să nu fim cuminți și timizi cu un simplu mesaj într-un print sau un spot, ci să dăm un live-sample de cum se manifestă violența domestică. Toată lumea s-a oripilat. Perfect! Acesta e primul pas spre a schimba atitudinea față de acest fenomen care momentan e perceput ca fiind o normalitate tristă, pe care alegi s-o ignori.”

Da-mi voie, draga Sorana Somesan, sa am oarece retineri fata de metoda abordata. Nu toata lumea s-a oripilat, ci doar cei care se oripilau si pana acum la astfel de povesti. Chiar nu cred ca vreunul din bagatorii de minti in capul nevestelor a fost brusc atins de o stare de jena existentiala pentru faptele comise. Si da, ati facut valuri, si da, o sa ti se retina numele pe piata.Cum s-a retinut si numele fundatiei cu nume de farmacie scumpa.

In rest…

 
20 comentarii

Scris de pe 9 martie 2013 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , , ,

I’m back!

A fost overdose munca administrata in ultima vreme.
De la 10 ore in sus, macar 6 zile pe saptamana.
Daca as fi avut un sef l-as fi urat, injurat cand nu ma aude si i-as fi dorit sa-i iasa bube pe fund! Neavand, a trebuit sa ma declasific putin pe scara propriilor mele valori, sa concluzionez ca-s bleaga si insuficient de data naibii, asa ca imi merit soarta.
Dar de-acuş, (zise ea cu glas sfarsit, ridicand un piciorus) s-a ispravit : pare-se (fie-mi parerea adevarata) ca intru intr-un regim normal de munca (de la 8 ore in sus 5 zile pe saptamana), pare-se ca o sa reincep sa traiesc ca un om normal.
Ptiu-ptiu-ptiu … stucheala preventiva, intru indepartarea eventualelor recidive…
Asadara, iata-ma plonjand glorios in primul  weekend de primavara!
 
 
ninsoare cu soare
 
Si ce vant, si ce frrrrriig…
Mda, caz tipic de ghinion! Dar macar vegetatia fiind retardata si incipienta n-a apucat sa fie data peste cap, in casa a fost a cald, iar gradina e tot la locul ei si m-asteapta cuminte.
O sa vina si momentele noastre de glorie!
 
 
14 comentarii

Scris de pe 1 aprilie 2012 în de viata

 

Etichete: , , , , ,

chiul

Toata ziua am suferit ca un câne ca-s la birou si nu in gradina.

Pentru ca – in sfarsit! – s-a topit zapada si s-a mai zvantat pamantul. Numa’ bine cat sa-mi aerisesc si cosmetizez putin straturile.As mai putea sa pun fo’ cateva randuri de ridichi, de salata, de morcovi. Mi-am adus din Londra nu, nu o fustita, o rochita, o bentita, mi-am adus niste seminte de fasole mai ciudata, care-ar trebui pusa acuma in pamant…O, cate chestii palpitante as mai putea face! Dar o sa ajung din nou acasa pe intuneric si n-o sa mai fac nimic in gradina si de la noapte o sa-nceapa sa ploua, si-o s-o tina tot asa vreo 4 zile, si-o sa trebuiasca dupa aia sa astept din nou sa se zvante pamantul si…

Si bomban, si dudumanesc, si n-am chef si n-am spor. Cel mai tare ma enerveaza ca n-am de la cine sa ma cer. Dac-as fi avut un sef eram deja acasa! Caci – nu-i asa? – exista nenumarate scheme de lamurit/imbrobodit un sef. Dar cand tu insuti esti seful, pe tine cum sa te fentezi ? Pana la urma imi iau liber de la subalterna mea (sic!), care-mi promite ca daca e vreo buba ma suna urgent Asa ca ma ridic brusc, imi inhat haina si geanta dintr-o miscare, si-o sterg iute ca sa nu ma prind din urma si sa-mi tai din salar..(N-a fost nici o buba, ciudat, economia mondiala pare sa functioneze si daca nu-s eu la birou.)

In gradina … rai ! Pamantul e o idee mai umed decat ar trebui, dar se poate lucra fara probleme. Se poate lucra de-a dreptul cu voluptate: in sfarsit incepe sa se afaneze! Dupa patru ani de lupta incrancenata, cand daca era ud captura harletul si nu-i mai dadea drumul, iar daca era uscat se transforma in bruji pietrosi si aroganti, in sfarsit se poate lucra lejer, se faramiteaza docil,participativ, se lasa maruntit,netezit,nivelat. De data asta nu mai e o lupta, e o placere.

Mai intai il aerisesc usurel cu furca, fara sa intorc brazda (operatia asta am mai facut-o odata la sfasitul toamnei si se pare ca i-a priit tare bine). Dupa care il iau binisor cu grebla  si-l maruntesc si-l nivelez ca la case mai mari 😀

Ma uit si la pozele care le-am tras plina de mandrie gradinareasca si-mi dau seama c-ar mai incapea niste finisaje. Dar sunt inca un incepator, furca, harletul, grebla nu sunt prietenii mei de-o viata, abia ne descoperim si ne rodam reciproc.

Am pus cate un rand de ridichi, salata si morcovi. O sa mai pun si peste vreo 2 saptamani, ca sa nu ma trezesc ca si anul trecut luptandu-ma sa-mi consum recolta maturizata deodata.

Si hai sa pun si fasolea englezeasca. Ciudat ca e ca pe plic scrie ca se insamanteaza direct in gradina in februarie sau martie. Stiam ca-i place caldura .

Dar cum englezii circula pe stanga, de ce nu si-ar inventa si-un fel de fasole care sa vrea frig? Hai sa n-o mai lungesc (ca mi-e somn), la final am constatat ca am semanat de fapt nu fasole ci bob (broad bean). Stie cineva cum se cultiva bobul?

Verific in calendarul lunar/ martie, scris de phlox pe blogul lui huni:

15 (de la 21:35) – 16 – 17 (pana la 22:55) – Luna in Leu

  • in general e bine sa nu semanam/plantam nimic
  • indepartarea lastarilor de care nu e trebuinta.
  • taiere flori,
  • afanarea cu mare atentie a pamantului,
  • colectarea mugurilor de conifere

In concluzie: cu afanarea am nimerit-o, cu plantarea am zbarcit-o!

Ma dor toate in mod placut, a venit primavara, asa ca ma duc sa ma culc.

 
19 comentarii

Scris de pe 17 martie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , , , ,