RSS

Arhive pe etichete: sejur londonez

incheiere apoteotica

Ne uitam tamp si nu ne venea sa credem.

Portile statiei de metrou erau inchise. Blocate. Lumina stinsa. Nimeni nu misuna prin zona.

Aveam de mers 4 statii pana la gara King’s Cross.Era ora 5 fara 10 min , la 5,30 pleca trenul, la ora 5,30 incepea sa circule metroul … ceva nu iesea bine la socoteala…

In locul cu pricina era si o statie de autobuze.Si una de taxi.Pustii, bineinteles.

Asa o dorinta nebuna de a ma lua la palme si la suturi in fund nu mai avusesem de foarte multi ani! C-o zi inainte facusem repetitii si scenarii superelaborate despre cum o s-ajung mai fara probleme la „platform B” din gara King’s Cross,dar nu-mi trecuse nici-o secunda prin cap sa verific de la ce ora incepe circulatia transportului in comun! Reactie de zevzec ajuns dependent  de prea multi ani de propria masina.

Pana la urma a venit un autobuz.Pe care l-am schimbat dupa o statie. Apoi a urmat un alt autobuz.In care-as fi putut manca o pita pana sa ajung la destinatie.In mod odios cele 4 statii de metrou s-au transformat in vreo 12-14 de autobuz.Noroc ca, la ora aceea, nu era aglomeratie pe strazi.

Bineinteles ca am pierdut trenul. Cred ca, de fapt, trebuia sa trec si prin aceasta experienta initiatica. A fost primul tren pierdut in viata mea! Nu la figurat , ci la modul cel mai concret.

Am fost neasteptat de calma. Redepanand povestea ma si mir cat de calma am putut fi.Cred ca-ncepuse sa-mi zambeasca probabilitatea tot mai mare de a-mi  prelungi sejurului londonez 😀  .

Dar n-a fost sa fie… Mi-am luat bilet la urmatorul tren, m-am lipit de-un ficioras fain (care credea ca agatase o tipa misto, da’ s-a prins prea tarziu ca s-o capatuit cu mume-sa 😛  ) , mi-am sarutat fata in fuga, n-am mai apucat sa ma-nduiosez ca-mi abandonez copilul de mult major, si-am tulit-o catre blestematul „platform B’.

De-acolo-n colo s-au legat toate. Am prins trenul, am prins autobuzul, am prins avionul. Cam la limita, dar nu dramatic.

De-atunci am ramas cu  urechile infundate si – bonus! – macar odata pe zi imi amintesc de senzatia aceea stupida din fata statiei de metrou cu portile inchise …

 
7 comentarii

Scris de pe 8 octombrie 2010 în de viata

 

Etichete: , , , , ,