RSS

Arhive pe etichete: seminte

ce se întâmplă când n-ai curent

N-ai curent pen’că furnizorul de curent s-a hotărat să facă ceva chestii la rețea. La rețeaua de curent, normal, că doar nu la cea mafiotă, a statului.

E drept că te-a anunțat cu ceva vreme înainte printr-un afisuleț lipit la intrarea-n clădire, dar la prima citire ai tresarit scurt, ai constatat că n-are loc chiar acuma fix, deci te-ai relaxat, la a doua ti-ai zis „numa’ să nu uit”, la a treia făcea parte deja din decor, iar în a patra -hopa!- nu mai aveai curent. Si-atunci nu-ți rămane decat să dai o scurtă în direcția furnizorului, că ce dacă te-o avertizat, chiar așa dintr-o dată trebuia să te agreseze? … una la adresa guvernului, pentru că întotdeauna guvernul merită ceva zoaftos, doar de aia e guvern (principal, secundar, terț, din umbra, paralel, tangențial si/sau perpendicular)… după care îți spui dur și intransigent „poate pe viitor ar fi bine să fii un pic mai atentă”.

Acestea fiind faptele, nu-ți mai rămane decat să te organizezi în situația dată. Hai să pui de-o cafea, să zburde creierii mai vioi. Cafetiera stă mută si se uita rece la tine. Păi măcar niste muzica să punem. Pe ce? Că numa’ dacă nu cânți tu (si de mic copil ai fost avertizată să te abții de la chestii dintr-astea). Poate un solitair, să treaca timpul mai repede? Nu? Atunci un feizbuc de pamplezir? Nici? Telefonul deștept ce zice? Că vrea la încărcat, normal.

Si e asa de liniște. Si multe hârtii. Multe-multe hârtii. Si bibliorafuri. Si-o lumină a naibii de gri și de firavă.

Ok, iesim in lume! Shoping deci! Zona fashion nu, din motive de alterare a siluetei (da, știu, promisesem și de sărbătorile astea că „după” o să mă subtiez ca o silfidă, în nici 3 săptămani, da’ n-a fost sa fie…nici de data asta). De-ale gurii? Numa’ ce tocmai ziceam că silfidă și-alte alea, deci nu. Haida deci sa vedem ultimele noutăți în materie grădinărit!

Si-o să fiu cuminteee, si-o să fiu cuminte, o să fiu cuminte, decât un pliculeț  (hai doo, nu mai mult!) de petunii curgătoare, c-aș mai pune de-un experiment, în rest doar scăldare de ochi și împrospătare de cunostințe în trendurile primăverii.

Și fix așa s-o și întâmplat:


Până la urmă am avut noroc, că m-a sunat o vecină să mă-ntorc la muncă, c-o venit lumina!

În loc de concluzie:

  1. Văd că n-are rost să mă dau mimoză că mi-aș fi rezolvat tulburarea obsesiv-compulsivă în materie de cumpărare de seminte.
  2. De fapt eu n-am avut nici o vină, ca de fiecare dată dealtfel, furnizorul a-ntrerupt curentul!
  3. Conform amenințărilor psihologilor, uterior consumării acțiunii de cumpărare dezlănțuiă ar fi trebuit să mă confrunt cu remuscări, scăderi ale stimei de sine, etc. Aiurea, m-am distrat mai ceva ca un copil c-o zdrăngăneauă nouă, chit că cele mai frumos împachetate cutiuțe s-au dovedit a fi doar niste prostioare ceva mai scumpe.PS – Si nici măcar n-am găsit seminte de petunii curgătoare. Deci  se lasă cu VA URMA!
 
9 comentarii

Scris de pe 10 februarie 2018 în de gradina

 

Etichete: , , ,

prietenii stiu de ce

Intreb si eu, cu candoare specifica: oare despre ce anume ar putea fi  vorba in urmatoarele imagini?

Inaltime cca 1, 60 metri.

Detalii: crescut din seminte primite pe post de stevia. (Ha-ha, ce banc bun!)

Eu cam am ceva banuieli, dar mai sper ca mi se pare.

Help!

 
13 comentarii

Scris de pe 24 septembrie 2017 în de gradina

 

Etichete: , ,

primii pasi


feb 2 007

lobelia

muscate

E cam devreme s-o pornim cu toate motoarele turate.

Dar cine ne impiedica sa visam frumos?

09 014sep 036

 
8 comentarii

Scris de pe 7 februarie 2016 în hai sa vorbim discutii

 

Etichete: , , ,

sindromul aprilie

Dom’ne, mie iar nu-mi iese aprilie la socoteala!

Oricum fac, oricum ma organizez (sau nu), aprilie vine si se duce fara sa-l simt.

Martie inca s-ar mai baga in seama un pic, mai niste intamplari cu borcanele (ca in februarie ma cam leg de calorifer, numa’ sa nu ma scap la seminte), mai niste trairi cu rasariri, frunzulite si radacinute, acolo, niste miracole vegetale de un verde fragil … mai un oftat ca iara ninge…

Picture 157Picture 179Si trece martie.  Fiscul isi aduce aminte ca el de mult n-a mai cerut niste declaratii (he he, ce ironie fina din partea mea, sper sa-l fac sa se simta jenat), asa ca dosarele incep sa dospeasca tot felul de acte, de situatii, de declaratii, care starnesc niste termene, care preseaza, preseaza…

Pe-afara se-ntampla chestii

Picture 227teo 053teo 065teo 066teo 068teo 069

Da’ cine s-apuce sa vada ce se-ntampla? Pana cand sa-ntorc de-a binelea capul, aprilie tusti pe langa mine si pe-aci ti-e drumul!

Fix asa am patit si anul trecut. Si acu doi ani. Si…Gata, ajunge, nu mai merge asa!

O sa-mi pun un memo pe telefon, pe calculator,mai bine pe telefon si pe calculator, pentru 30 martie urmator: atentie, urmeaza aprilie, nu uita sa-l bagi in seama!

 
8 comentarii

Scris de pe 5 mai 2015 în de viata

 

Etichete: , , , , , ,

Prezumții

Dacă e sa ne luăm dupa căutarile cu care nimereste lumea grădina cu balauri in ultima vreme…două ipoteze se conturează tot mai cu tărie:

1. ori am devenit eu un clasic in viată cand e vorba de semințe sclifosite

Picture 1472. ori lumea e tot mai interesată de cultura lobeliilor.

PS.1  Probabil că s-au lamurit că pantofii cu toc trebuie cautați in alta parte.

PS.2  O, da, poza e de anul ăsta!

PS.3  Desigur,  e o poza cu viitoare lobelii. (Si cu sălătele, dar pentru ele nu-mi asum nici un merit.)

PS.4 Cu muscatele am dat-o-n bară colectiv. Adica n-a catadixit să răsară măcar una!

 
4 comentarii

Scris de pe 8 martie 2015 în de gradina

 

Etichete: , , , , ,

primavara in asteptare

Suntem in plina campanie de primavara, ar trebui sa-mi etalez la greu nemaipomenitele intamplari cu straturi, rasaduri, insamantari, rasariri, rasadiri si alte asemenea, dar anul asta nu se prea leaga scenariile clasice. Urmeaza, oarecum fortat si neplanificat, o reconfigurare a gradinii. Bineinteles ca totul e legat de disponibilitatea unor utilaje, de timpul, vointa si puterinta unor meseriasi. Eu trebuie doar sa am rabdare, comprehensiune si bani. Nu prea stiu ce-o sa iasa, asa ca nu prea stiu ce-o sa fac.

Straturile vechi se relaxeaza, cam napadite de buruieni. Profitand strategic, capsunii si-au facut de cap intr-un mod nemaivazut pana acum,inflorind indescriptibil si expandand in toate directiile. Din motive contabile n-am apucat sa fac instructie cu ei decat catre sfarsitul lui aprilie. I-am mutat asa, gata infloriti, inghesuindu-i pe ici si pe colo, pe unde sper sa propaseasca macar vreo doi ani. Dupa nonsalanta cu care isi vad mai departe de inflorire nu par sa fie deranjati de tratament. Rasadurile de flori (muscate, gura leului, dalii) au fost „insurubate” in jardiniere, unde pare sa le priasca, cu exceptia celor de lobelia, care mai au de crescut un pic, c-asa-s ele, mai lingave si cu start lent. Rasadurile de rosii, ardei (iuti) si castraveti sunt intr-un stand-by prelungit pana la o data ulterioara.

 

DSC00221

Incep sa cam bâzâie a nerabdare, da’ n-am ce sa le fac deocamdata, decat sa le tot mut, tot mai la lumina, tot mai in plin soare, sa le invat cu greul.

DSC00303

Daca in urmatoarele doua saptamani nu am straturi noi o sa le mut in vechile amplasamente. Ce atata reconfigurare ?!

In rest… primavara isi vede de treaba.

DSC00223

DSC00226

DSC00248

 
15 comentarii

Scris de pe 4 mai 2014 în de gradina

 

Etichete: , , , , ,

detoxifiere

Weekendul asta am pus contabilitatea-n cui si i-am zis sa stea cuminte acolo si sa ma lase-n pace pana luni. La inceput nu i-a prea venit sa creada (sincera sa fiu parca nici mie), o vreme s-a tot foit si mi-a trimis sageti veninoase cu tresariri si spaime de alte declaratii, si alte situatii si alte asemenea ce se cereau imperativ si in regim de urgenta infaptuite, dupa care , vazand ca ma tin tare, s-a bosumflat si mi-a intors spatele.

Sambata , in prima faza de detoxifiere, am dat startul la insamantarile de primavara! Nu, nu chiar la turatie maxima, doar asa, cat sa ma alint un pic si sa-mi reintru in mana. Si-am inceput cu rosiile siberience, ca se pare ca ele-s cele mai vrednice din lot: paulrobensonele si azoychkelutzele au luat calea paharelelor de turba.

24.02.13. 016(De fiecare data cand incep eu treaba asta ma pomenesc gandindu-ma cat de diferit pot reverbera in tine unele cuvinte: „mirabila samanta” avea o rezonanta usor cantabila, filozofica si absolut exterioara mie in manualul de literatura, o dimensiune cosmica atunci cand numaram degețelele perfecte ale pruncului meu proaspat nascut, si-un foarte concret tremolo admirativ de fiecare data cand purced la actiunea oarecum magica a insamantarii.)

Deci: peste pamantul bine-bine imbibat cu apa pun semintele, le presez lin, dupa care mai adaug cam un centimetru de pamant uscat, pe care-l nivelez si apas foarte delicat si feminin ( 😀 ), cu o lingurita. Sa aiba fetele priza buna cu pamantul umed de dedesubt, sa evitam golurile de aer de deasupra.

24.02.13. 018Le mai spun si-un „gata fetelor cu somnicu’, la munca, c-avem o gramada de treaba!”, le pun capac de plastic (nu chiar excesiv de etans), dupa care le aburc pe pervaz. La lumina!

24.02.13. 020

Urmeaza patrulari zilnice de observat daca se intampla ceva.  Le mai ud doar daca observ ca s-au uscat paharele de turba, cam dupa 4-5 zile, turnand apa in tava de plastic, in asa fel incat pamantul sa-si traga fix atata umezeala cat are nevoie.

Recunosc, metoda mea este cam de opereta, la suprafete mari, cu un numar adevarat de plante, costurile ar fi cam piperate. Cum insa toata suprafata cumulata a straturilor nu depaseste 25 de metri patrati, e mai mult o joaca si-o aerare de creieri imbacsiti decat agricultura ceea ce fac eu, care joaca -in mod ciudat- functioneaza excelent, si-mi mai si procura materie prima pentru copioase salate de vara si toamna! Detaliile le-am dat pentru incepatorii-incepatori, adica aceia care, oraseni fiind, n-au mai vazut, n-au mai auzit si nici pe-acolo n-au mai trecut cand a fost vorba de vreo insamantare de planta, dar care isi doresc acuma sa inceapa sa gradinareasca si ei macar un ghiveci cu flori, cu rosii sau cu salata. Ca n-am uitat trairile  dintâi.

Cum odata pornita e cam greu sa ma opresc, am mai pus si niste seminte drajonate de salata (ca nu m-am invrednicit sa pun inca din toamna, direct in strat). De data asta am folosit rulouri de carton de la hartia igienica si de la prosoapele de hartie, de la bucatarie, cu care procedez cam la fel ca si cu paharele de turba, dar pe care le pun mai intai in niste cutii de plastic ceva mai mici si cu fundul plat.

24.02.13. 021Bineinteles ca dupa ce le-am acoperit cu pamant,  le-am netezit, le-am descantat, le-am pus pe pervaz si le-am dat de grija sa-si vada de treaba,

24.02.13. 022

am realizat ca semintele-s expirate de mai bine de-un an. Asta e! Eu le-am mai dat o sansa!

Duminica a fost de vis! M-am trezit incredibil de tarziu, dupa o noapte temeinic dormita, cu ploaia batand in geam! Atata am asteptat eu ploaia in vara care-a trecut, atata mi-am dorit-o si pe ea fix n-o interesat-o dorinta mea, incat am ramas profund marcata… nu stiu cata apa o sa trebuiasca sa curga din cer pana cand o sa ma satur eu de dorul de ploaie!

 
18 comentarii

Scris de pe 24 februarie 2013 în de gradina

 

Etichete: , , , , , ,