Hai, ca se poate!
Arhive pe etichete: senin
zori de vineri
Perdele fine de ceata.
Peste o ora va fi senin.
N-ar da guvernu’ asta un strop de ploaie, nici de-a naibii!
L.E. hai si-o cautarea zilei, ca am una faina: „tufli cu toc”
Nu e corb, e cioara
E atat de indelung frumoasa toamna asta
incat am ajuns sa-mi doresc sa-si mai arate si cealalta faţa, aia cu plumb, lacustre si-alte bacoviene.
De dimineata parea sa mi se arate: totul alb-laptos-murdar si gri in infinite variante. Ceată! O ceată deasă s-0 tai cu cutitul, răzbătătoare, care nu s-a dat dusă decat târziu dupa amiaza.
Dupa care-am revenit la deja clasicul cer senin cu toamna blânda.
Acuma e o luna plina cat o roata de car, pe care nu stiu s-o fotografiez in toata splendoarea sa:
E clar: de maine o luam de la capat!
week end fara ploaie
Sambata dimineata.Cer senin. Cald. Da’ inca nu sa mori.
Da, stiu, o sa trebuiasca sa tund iarba. Desi imi place si asa.
(tare-i pe sufletul meu momentul asta din vara, cand vegetatia e in plina forta , neobosita inca de caldurile cele mari).
Exercitiu de imaginatie intr-un colt de terasa, pana beau cafeaua:
el, domnul paianjen, discret ascuns in frunzis, cantand din fluieras de soc (mult zice cu foc) … iar ele cobrele-zorele, dansand lasciv si sinuos in timp ce se inalta catre cer …
Ei, hai, mobilizarea, ca n-avem timp de visat cu ochii deschisi!
Pentru incalzire, putina actiune in stratul cu rosii: un copilit, un legat, o studiere de flori (ca fructe o sa culeg la toamna).Nu, nu smuls de buruieni, caci, in continuare, acestea lipsesc cu desavarsire!
Constatare intristatoare: si-ale mele au pus de-o mana. Am incercat sa rup toate frunzele atacate, da’ nu cred ca e suficient.Asa ca sunt intr-o mare dilema: sa-mi respect optiunea initiala „fara chimicale!” sau trec si eu la stropiri …
Mai adaug repede o poza, daca raman fara ele macar sa mai am ce sa-mi amintesc
Un salut adresat din mers d-lui Zucchini
(oare ce-or fi petele acelea albicioase de pe frunzele lui?)
Si-acuma gata cu distractia, hai la treburi serioase! Adica la tuns iarba.
Nu gazonul…am renuntat de mult timp la pretentia de a avea in ograda mea un superb gazon englezesc, si bine am facut! Pentru ca , asemeni oricarei alte monoculturi cultivata pe perioada indelungata pe acelasi teren, devine in timp mult prea sensibil si prea pretentios.
Amestecul meu de tot felul de ierburi, inclusiv de trifoi,papadii, pir, coada soricelului si n-are rost sa mai insir cate altele, ca tot nu le stiu pe toate, arata splendid proaspat tuns (de data asta, fiind perioada cu calduri mari si apa mai putina, nu l-am luat prea scurt)
e sanatos si frumos, iar din avion nici nu se vede ca nu e doar de rasa pura
Arunc un ochi grijuliu peste gard si constat ca al vecinilor (care e chiar din ala „adevarat” , adus in rulouri, udat, ras-tuns-si-frezat cu mult mai mult simt de raspundere decat am manifestat eu dincoace de gard), e ca un velur fin, dar are un aer de copil anemic, probabil din cauza verdelui usor galbui.
Ma-ntorc si m-amuz: parc-ar fi un comentariu de parinte, gen „au un copilas tare dulce, da’ a nostru stie poezii mai frumoase si o facut caca la olita mai devreme” 😀 Sa n-o mai lungesc, ca am obosit de atata postat, si mi-e cald si cred ca o sa trag o fuga sa cumpar o tona de inghetata … am reusit ceea ce nici macar nu sperasem: am terminat de tuns toata gradina!
Si e vara, e week-end, e cald (poate chiar cam prea cald pt.gustul meu) si e bineeeeeeeeeeeeeeee!
ziceam ca nu ploua
Am intrat clantanind in casa.
Nu, nu de spaima.
De frig.
Nu-i de ajuns ca ploua.
Iar.
Mai bate si vantul.Si e frig.
Si-asa m-am saturat de ploaia asta…
Incat am sa pretind ca e o zi senina de vara normala
cu jardiniere relaxate, decupate pe-un fond azuriu
sau pe un alb stralucitor
Cu puncte, liniute si bastonase de culoare
cu un el si o ea pretinzand ca nu vor sa fie fotografiati
Ce mai incoace si incolo, cu soare
