RSS

Arhive pe etichete: senina

muguri de toamna

Azi mi-am tot facut de lucru prin gradina. Fara prea mare spor, dar savurand cu voluptate o sambata senina, roscat-aurie..

Cum lesne se poate constata nu sunt unicul fan toamna

Ba chiar si apartul foto cade-n patima ludicului, si pune de-o joaca cu lumina

Cum spuneam, mare lucru n-am facut. O gramada de vreme am adunat sculele ratacite prin cele mai ciudate si mai neasteptate locuri. E imposibil sa fiu eu atat de dezordonata ( 😀 ), cred ca un personaj malefic si perfid mi le tot ascunde, dupa care savureaza modul in care ma enervez ca nu mi le gasesc.

Singura finalizare concreta : am dezgropat o tufa babana de irisi, carora li se nazarise sa se laieteasca intre tufele de rasinoase.

A fost o lupta dura,au radacini puternice si foarte compacte.La un moment dat incepusem sa scot fum pe nari, da’ n-a fos nevoie sa apelez si la flacari, pentru ca, intr-un final glorios i-am dovedit! N-am mai pozat si escavatia si-mi pare rau, ca s-ar fi vazut dimensiunile luptei.

Irisii acestia sunt foarte mari, iar florile lor sunt de culoarea cerului senin de primavara.Mai am niste tufe (imense ) de irisi mai mici, cu flori de un albastru intens, catre violet. Aceia sunt mult mai ticalosi! Anul trecut m-am luptat cu ei sa-i mai raresc aproape o zi intreaga si abia am reusit sa desfac cateva plantute de pe margini.Asa ca m-am invatat minte si-o sa-i mai atac cu raritu’ (desi ar fi tare necesar) cand voi gasi pe cineva care chiar se pricepe la operatii dintr-astea.

In rest, cum mai spuneam, mare lucru n-am facut. Mi-am observat si inventariat plantele din gradinuta „de la strada.

Si daca pentru Dodo (pomisorul magnolie) nu-mi fac probleme ca a inmugurit

ca stiu ca asta-i damblaua lui din fiecare toamna, si-si imbraca matisorii in catifea argintie ca sa-i protejeze de frig, pentru madam Hortensia

ma cam ia cu jale, ca nu stiu ce-a palit-o sa-si traga mugurii astia de stau sa plesneasca fix acuma-n prag de iarna.

Observ si-un ninja care incearca sa disimuleze atacul miselesc de la capat de folie (ei, cum care folie?, folia mea speciala, aia de mulciuit…)

intrusul in cauza, un drajon de iarba de pampas ( a propos, unii se plang ca nu rezista la frig, ca e foarte sensibila si da coltu’ una doua, eu am ajuns ca nu stiu cum s-o mai linistesc cu expansionismul absolut agresiv) a fost lichidat rapid, insa cu respect pt.tenacitatea dovedita.

Si uite asa, facand aproape nimic, trece o sambata superba de toamna senina.

Malitiosilor (aloo, se-aude?) care acuza toamna c-ar fi o cucoana-n prag de batranete boita in execes le mai pun o poza, numa’ linii si volute, si doar c-uuun zvac de culoare

 
28 comentarii

Scris de pe 30 octombrie 2010 în de gradina

 

Etichete: , , , , , ,