RSS

Arhive pe etichete: soare

hai cu soarele!

Hai, ca se poate!

 
2 comentarii

Scris de pe 17 iulie 2018 în de gradina

 

Etichete: , , ,

împăcare


Bineinteles ca Marea Reconfigurare s-a amanat (unii spera ca s-a anulat, da’ niciodata nu-i sa nu fie cumva, asa ca eu ma incapatanez sa prefer formula ‘amanat’).

Dupa un stand-by prelungit inutil, m-am trezit la final de luna mai c-o gramada de rasaduri de rosii,  de castraveti si de ardei, obosite de-atata asteptare, ce plangeau de dorul  stratului de-o buna gramada de vreme,

DSC00003

da’ de unde straturi, ca tot visand la utopicul confort marit   nu pregatisem nimic , la naiba, nici nu vreau sa-mi amintesc cu cata obida le-am insurubat pe unde-am apucat, in devalmasie si fara de nici un descantec.

DSC00067

Am continuat sa dreg busuiocul…mai cu o foliuta,mai cu un mulcisor, un  puf de macerat de urzica mirosind naucitor, hai si-o masca nutrienta de  gainat  … dar startul ratat si-a spus cuvantul, lucrurile s-au urnit al naibii de greu si toata lumea parea bosumflata si fara chef.

Si-a venit ploaia

DSC00058

si s-a dus

DSC00061

si-a venit iar

DSC00048

si fiarele au atacat salbatic

DSC00076

(noroc cu aparatorii destoinici din garda personala

DSC00036)

Si-a mai iesit un pic soarele…

DSC00066Si tot asa de nenumarate ori.

Incet-incet lucrurile incepeau sa se urneasca, dar parca fara nici un fel de implicare sentimentala. Toti paream sa ne facem treaba, unii cu organizatoricu’, ceilalti cu crescutul si infloritul, dar fara sentimente exuberante si alte farfastlacuri,  pe scurt nu-mi venea dom’ne, nu-mi venea bucuria de alta data cand eram acolo, printre straturi. Ca prea o ratasem cu planurile si cu asteptarile!

Asta pana la finalul weekendului trecut.

O zi superba de vara. Cu lumina dulce-aurie. Cu aer inca proaspat.  Calda, nu fierbinte. Cu celuloza duduind discret in fiecare frunza. Cu bondari, albine, viespi, muste si tantari bazaind aferat din floare-n floare. Cu miros de levantica insinuandu-se pe orice pala de vant. De undeva de peste garduri vocea  Cesariei Evora, grava, senzuala, plutind regal si hipnotic peste tot si peste toate, unindu-le intr-un intreg.

DSC00117

La un moment mi-am dat seama ca mi-e atat de bine printre imperfectele mele straturi c-aproape mi-au dat lacrimile.  Si cam asta a fost tot, fara alte explicatii sau medieri,  am constatat ca eu si gradina redeveniseram prieteni. Asa ca m-am retras fericita in budoar, sa croiesc alte planuri de recuperare a intarzierilor din campania agricola.

De-aici incolo tine-te vara, c-avem de gradinarit!

 
29 comentarii

Scris de pe 2 iulie 2014 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

zi de vara pana-n seara

Azi a fost ziua perfectă de vară! Vreo 25° C, un vânticel răcoros şi discret, cerul senin, soarele la locul lui, vegetaţie duduind a viaţă… Nimic pârjolit, încrâancenat sau vlăguit.De dimineaţă am luat furtunul să ud puţin straturile, şi-am rămas captivă acolo, în grădina,până cândva pe-nseratelea.

N-am lucrat. De fapt nici nu stiu ce-am facut, dar a fost a captivant, igienizator de creieri îimbâcsiţi şi absolut destresant !

DSC09988

DSC00007

 

DSC09980

DSC09985

DSC00012

DSC00013

DSC00009

DSC00015DSC00017Dar cum tot ce-i bun – ştie toată lumea! –  dacă nu e imoral, nu e ilegal, atunci precis îngraşă, adică, în traducere liberă trebuie să plăteşti distracţia, pe mine a cam început să mă doară capul, hai să nu fiu modestă, am senzatia ca-mi cam pârâie scăfârlia…şi parcă s-a făcut si umbra cam deasă…o fi de la frisoane?

Ce draăăguţ: cred că am făcut insolaţie 😀

 
9 comentarii

Scris de pe 21 iulie 2013 în de gradina

 

Etichete: , , ,

de-a primavara

Plafon de nori cu buline de soare.

01.03.13. 007

 
11 comentarii

Scris de pe 1 martie 2013 în hai sa vorbim discutii

 

Etichete: , , ,

21. semne

Până în 21 decembrie trebuie depuse toate declaratiile fiscale.

Până în 21 decembrie trebuie plătite toate impozitele.

Fix în 21 decembrie zic unii că se termină cu lumea asta. (De aici incolo versiunile se bifurcă: unii zic că cu asta basta, alții zic că  distracția de-bia acuma-ncepe, punem de-o altă dimensiune, mai spirituală, mai roză, mai suplă si cu picățele, fie-le gura d’aurită.) In sensul acesta, cică n-o să mai avem lumină pe cer trei zile (da’ lună o sa ne dea noaptea, oare?), gata cu curentul electric, gata cu televizorul, cu netul, feizbucul si cu tot ce e de plastic. Uite-asa vom afla cum trăiau stramosii nostri, dacii si romanii!

Acumaa… de ce să vă mint? … eu parcă simt ceva-ceva, asa, niste previuuri:

– am avut parte de niste scurte pene de curent, doar cât sa se stinga calculatorul si să se ducă hia tot ce-am lucrat o bucată rotundă de vreme,

– netu’ mi l-or taiat la un moment dat fără de vreun preaviz, fix asa ca la apocalipsă, că li s-o părut lor că n-as fi plătit o factură, desi o plătisem

– am pierdut două telecomenzi.

De fapt sunt tot mai convinsă că vine sfârsitul lumii. La viața mea am pierdut foarte multe lucruri, am pierdut oamenii dragi, prietenii, bani, ocazii, trenuri si alte cele.

Da’ telecomenzi niciodată.

Două!

Sursa foto: jurnalul.ro

Sursa foto: jurnalul.ro

 

 

 

 
27 comentarii

Scris de pe 19 decembrie 2012 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , , ,

agricultura

Altii zic ca a fost un an agricol foarte bun. Ma bucur pentru ei. Anul meu agricol a fost mai subtirel. Toate au parut sa inceapa foarte bine, dupa care toate au cam luat-o hia.N-a plouat cand trebuia sa ploaie. Cand era sa fie soare, muult soare, a venit ploaia si n-a mai vrut sa plece. Ne-au calcat trei valuri de furtuni cu grindina. Cand si cand a mai dat peste noi si cate-un val de caldura, dintr-ala cu slaghie…

Toate rosiile culese pana acum poarta pe ele cicatricile ingozitoarelor tirurilor la care au fost supuse.

Dar mie continua sa mi se para cele mai gustoase si mai frumoase rosii din lume.

Ardeii iuti trebuia sa iasa gogosari. Cel putin asa-i botezase pietarul de la care i-am cumparat .(Sa-mi fie-nvatatura de minte sa-mi fac eu singura rasadurile, ca tot imi place sa ma joc cu semnintele si borcanelele!).

Castravetii s-au gandit ei sa fie sferici. Toata vara , indiferent ca am udat sau nu, am pus ingrasamant, am stropit cu chestii bio si foarte bio, castravetii au fost sferici. Dupa ultima grindina s-au suparat si-au cam dat coltu’. Doua tufite mai zgubilitice s-au incapatanat sa supravietuiasca, si -minune!- au inceput sa faca castraveti normali. In fiecare dimineata culeg doi clasici cornishoni.

Brocoli a inflorit frumos, gradinarul din mine a tresarit placut surprins cand l-a vazut ce temeinic infloreste

dar bucatarul din maica-mea a decretat scurt: „nu-mi place cum se comporta in oala”, asa incat i-am cam scurtat existenta in strat. Adevarul e ca ocupa si cam nepermis de mult loc in minuscula mea gradina de legume. ( Linistiti-va, despre brocoli era vorba 😀 )

Patrunjel am semanat de doua ori. In doua locuri diferite. Nici macar nu s-a obosit sa apara.  La fel si cu prazul. Morcovii prima data au zis nu, a doua oara au iesit ei, da’ au cam perdut batalia cu ceva fiara subterana care i-a cam mancat.

Ceapa in schimb am avut tot timpul. Pe langa cea de taiat, pe care o am de anul trecut si s-a indesit ca nebuna, am tot infipt bulbisori de arpagic pe marginea tuturor straturilor, in valuri, la intervale diferite de timp, asa ca am avut in permanenta (si se pare ca o sa mai am o vreme) ceapa verde si gustoasa.

La stadiul de impletit cosite de ceapa n-am ajuns, dar am descoperit intr-un ungher mai ferit niscai ceapa deja uscata

Compenseaza prin gust lipsa opulentei in dimensiuni.

Zucchinul a fost in stand by toata vara. S-a tot laietit, a facut frunze din ce in ce mai mari, da’ ceva rod… nici vorba. Si pe cand i-am pus eu gand rau si m-am indreptat cu determinare si cu ditai cutitocu-n mana, mare mi-a fost mirarea sa constat ca apucase de puiat zucchinasi, care de care mai dragalas

Fasolea cataratoare a fost mai mult decorativa. De cate ori ma uitam la ea mi se umfla cheptu’ de gradinar, pare sa dea un aer „profi” stratului. Cate-un pumn, cat sa arunc, din cand in cand, in cate-o ciorba de adunare generala a facut cam toata vara, asa ca n-o sa ma plang.

Catre sfarsitul lui august, dupa o curatenie generala in straturi, am constatat ca mi-a ramas o gramada de loc gol. Asa ca, fara sa-mi fac prea mari iluzii, am mai insurubat niste fasole oloaga. Care, complet lipsita de inhibitii s-a apucat sa incolteasca, inverzeasca, infloreasca si sa lege rod. Cred ca apuc la fasole verde scazuta c-un ciolanas frumos asortat.

Nu, n-a fost cel mai bun an agricol al gradinii mele, da’ nici cel mai rau.

 
35 comentarii

Scris de pe 12 septembrie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

mirare

Nu vreau sa-mi provoc soarta.

Iara.

Caci m-am miorlait ca vreau soare … si mi s-o aratat atata soare de mi-au fiert creierii-n cap.

Asa ca am inceput sa chem ploaia.

Si-a venit nebuna si despletita, nechezand a turbare si dand de pamant cu tot ce-i iesea in cale.

(Imagine: Costi Tudor/Mediafax Foto)

Acum sunt la faza in care ma mir si ma ţuţui: ele cum or scapat?

Cand ditai copacii au fost rasturnati cu roatele la deal, ele cum si-au pastrat pozitia initiala?

Nu, nu, nu … nu mai vreau, nu mai cer, nu mai miorlai nimica 😀

Cautarea zilei : „cum sa furi din supermarket”

 
16 comentarii

Scris de pe 21 iulie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , ,